Geaba credem noi cã Basarabia trage spre România, mai degrabã decât spre Rusia. Cã rãdãcinile istorice sunt mai puþine decât cei 180 de ani de democraþie politicã ºi culturalã exersaþi de puterea de la Kremlin asupra celor pe care-i adusese cu forþa între graniþele imperiului. Ce s-a întâmplat prin '90, pânã prin '92-'93 a fost un foc de paie. Un soi de experiment psihedelic. Cu flori, cu vin, cu poezii, dar fãrã substanþa economicã. Cultura este cea care a trasat între noi ºi ei cea mai dureroasã graniþã. Basarabia se aflã astãzi în situaþia unui copil înfiat de mic de alþii ºi care-ºi regãseºte întâmplãtor o familie în care, în afarã de limbã, nu mai recunoaºte nimic. Pentru ea, pãrinþii sunt ºi acum la Moscova, nu la Bucureºti. Aºa l-au ºi primit Voronin cu ai lui pe Putin, la reuniunea CSI pe care Moldova a avut marea onoare sã o gãzduiascã, chit cã integrarea ei, iniþial, nu era totalã. Ca pe un iubit tãtic, grijuliu cu toþi copiii sãi, dar mai ales cu cel mic ºi ºtiurlubatic, de la Chiºinãu. În semn de respect ºi mulþumire, Voronin i-a dãruit lui Putin, de ziua lui - sãrbãtoritã iar ca o mare onoare la Chiºinãu - un superb crocodil de cristal. Semnificaþia darului a fost transmisã de preºedintele-prim secretar: este un animal care nu dã niciodatã înapoi! A evitat, prudent, sã adauge: "...ceea ce înghite!" Pentru cã asta este principala calitate a crocodilului: sã înghitã tot ce-i stã în faþã! Astãzi, printr-o procedurã mai subtilã ca ieri. Nu cu gârbaciul, ci cu energia. Marea Uniune se reface, încet-încet, dupã dezmeticirea þãrilor din greaua crizã în care le-a aruncat Gorbaciov, dar sigur. Independenþii au realizat ºi realizeazã cã umbrela Moscovei este mai bunã decât oricare alta, mai ales când de acolo vin petrolul, gazul ºi energia electricã. Cã interesele rãmânerii împreunã sunt mai mari decât acelea ale miºcãrii pe cont propriu. ªi, poate cã mai mult ca oricare alta, Moldova cea agricolã resimte acest simptom. ªi atunci e gata sã facã orice pentru a reintra în graþiile Crocodilului. Inclusiv sã-l sãrbãtoreascã pe acesta în cramele de la Cricov, cele din care au ieºit, împleticindu-se, toþi þarii care-au avut în "grijã" Moldova de-a lungul celor aproape douã secole de "uniune" forþatã... |