Oridecâteori revine la putere, opoziția are o problemă: oamenii. Altfel spus, specialiștii. Dincolo de sloganul electoral al CDR-ului din 1996, ai fi putut să dai cu tunul pentru a da de urma măcar a câtorva dintre cei 14.000 de specialiști despre care se spunea că abia mai pot fi ținuți în frâu pentru a începe să lucreze la succesul deplin al schimbării. Câți au fost și cum s-a lucrat, s-a văzut cu ochiul liber în 2000, când Alianța la putere a fost drastic sancționată de electorat.Situația din 2004 este oarecum diferită. Până la alegerile locale, opoziția 'democratică' nu era prea optimistă în legătură cu efectele concrete ale încercării sale de a crea un pol de rezistență în fața tăvălugului pesedist prin crearea Alianței D.A. Speranțele modeste s-au regăsit și în oferta de cadre: cele două partide au aruncat în lupta pentru locale, cu disperare, aproape cam tot ce aveau, cosiderând administrația locală ca un important cap de pod pentru ofensiva generală. Astfel, figurile principale ale Alianței, începând cu Băsescu, s-au trezit în funcții publice de rangul doi, lăsând drum liber spre generale membrilor de mâna a doua.Victoria - relativă - în alegerile generale, consolidată de neașteptatul succes al lui Traian Băsescu, a acutizat problema resurselor umane ale Alianței. Prima dată aceasta s-a făcut simțită la alcătuirea noului guvern, în care au fost vărsați, laolaltă, persoane cunoscute, cu experiență, alături de anonimi fără o pregătire de specialitate, în afara apartenenței politice.Dintre ei s-a detașat o duduie nominalizată pentru extrem de importantul portofoliu al Integrării Europene, recomandată chiar de către președinte, printre ai cărui colaboratori municipali se numărase, care nu știa nici măcar care este diferența între Consiliul Europei și Comisia Europeană (diferență pe care, dealtfel, nici Băsescu n-o stăpânea prea bine). Noroc că tânăra pretendentă s-a retras singură, că altfel trimiteam la Bruxelles cea de-a opta minune a lumii. Episodul cu prefectul Capitalei pune problema cu acuitate. Atacată chiar de către președinte (al cărui colaborator apropiat Silvian Ionescu fusese deasemenea), numirea sa n-a rezistat decât cinci zile, cea mai importantă funcție de prefect devenind vacantă și creând noi probleme în cadrul Coaliției. Dacă mai punem la socoteală și plimbarea lui Vasile Blaga de la partid la Cotroceni și, tot așa, după trei zile, la Guvern avem un tablou nu foarte încurajator al resurselor umane ale noii Puteri. |