Oridecâteori revine la putere, opoziþia are o problemã: oamenii. Altfel spus, specialiºtii. Dincolo de sloganul electoral al CDR-ului din 1996, ai fi putut sã dai cu tunul pentru a da de urma mãcar a câtorva dintre cei 14.000 de specialiºti despre care se spunea cã abia mai pot fi þinuþi în frâu pentru a începe sã lucreze la succesul deplin al schimbãrii. Câþi au fost ºi cum s-a lucrat, s-a vãzut cu ochiul liber în 2000, când Alianþa la putere a fost drastic sancþionatã de electorat.Situaþia din 2004 este oarecum diferitã. Pânã la alegerile locale, opoziþia 'democraticã' nu era prea optimistã în legãturã cu efectele concrete ale încercãrii sale de a crea un pol de rezistenþã în faþa tãvãlugului pesedist prin crearea Alianþei D.A. Speranþele modeste s-au regãsit ºi în oferta de cadre: cele douã partide au aruncat în lupta pentru locale, cu disperare, aproape cam tot ce aveau, cosiderând administraþia localã ca un important cap de pod pentru ofensiva generalã. Astfel, figurile principale ale Alianþei, începând cu Bãsescu, s-au trezit în funcþii publice de rangul doi, lãsând drum liber spre generale membrilor de mâna a doua.Victoria - relativã - în alegerile generale, consolidatã de neaºteptatul succes al lui Traian Bãsescu, a acutizat problema resurselor umane ale Alianþei. Prima datã aceasta s-a fãcut simþitã la alcãtuirea noului guvern, în care au fost vãrsaþi, laolaltã, persoane cunoscute, cu experienþã, alãturi de anonimi fãrã o pregãtire de specialitate, în afara apartenenþei politice.Dintre ei s-a detaºat o duduie nominalizatã pentru extrem de importantul portofoliu al Integrãrii Europene, recomandatã chiar de cãtre preºedinte, printre ai cãrui colaboratori municipali se numãrase, care nu ºtia nici mãcar care este diferenþa între Consiliul Europei ºi Comisia Europeanã (diferenþã pe care, dealtfel, nici Bãsescu n-o stãpânea prea bine). Noroc cã tânãra pretendentã s-a retras singurã, cã altfel trimiteam la Bruxelles cea de-a opta minune a lumii. Episodul cu prefectul Capitalei pune problema cu acuitate. Atacatã chiar de cãtre preºedinte (al cãrui colaborator apropiat Silvian Ionescu fusese deasemenea), numirea sa n-a rezistat decât cinci zile, cea mai importantã funcþie de prefect devenind vacantã ºi creând noi probleme în cadrul Coaliþiei. Dacã mai punem la socotealã ºi plimbarea lui Vasile Blaga de la partid la Cotroceni ºi, tot aºa, dupã trei zile, la Guvern avem un tablou nu foarte încurajator al resurselor umane ale noii Puteri. |