Un fenomen cel puþin interesant este acela al crizei de... premieri, pe care a relevat-o guvernarea de trei ani a Convenþiei. ÃŽn pregãtirile pentru reuniunea „la vârf" de sãptãmâna viitoare s-a vehiculat ideea ca în statut sã se introducã prevederea conform cãreia preºedintele partidului devine, automat, premier în cazul câºngãrii din nou a alegerilor. Dincolo de probabilitatea extrem de redusã ca acest lucru sã se întâmple într-un viitor apropiat, rãmâne ideea de bazã: aceea a lipsei elementare de pregãtire a Convenþiei – ºi implicit a PNÞCD-ului - pentru a face faþã exerciþiului guvernãrii. Convenþia a intrat în campania electoralã din '96 fãrã nici o precizare privitoare la un posibil guvern-fantomã. Nu s-a pronunþat cu claritate nici un nume ºi nu s-a avansat nici o candidaturã. De aceea a intervenit ºi paradoxul luptei „intestine" dintre veleitarii Vasile - Spineanu - Ciumara, tranºatã, într-un final demn de „Scrisoarea pierdutã" prin apariþia intempestivã a "variantei Ciorbea", impusã de sus, de la Cotroceni. Nimãnui nu i-a trecut prin cap, atunci, ideea cã premier ar trebui sã fie preºedintele Convenþiei ºi al PNÞCD-ului: dl Diaconescu. Nici chiar domniei sale. Cãderea lui Ciorbea i-a pus pe cei din Coaliþie în faþa unei noi alegeri dificile: Radu Vasile, prin evoluþia ºi ticurile lui, nu prea mai reprezenta formaþiunea din care fãcea scriptic parte. Cu cârlig la Opoziþie, el a fost numit cam „contre coeur" de cãtre preºedintele care nu-l iubise niciodatã ºi care 1-a lichidat, neconstituþional, cu prima ocazie.
Culmea crizei de premieri a reprezentat-o ultima alegere: aceea a lui Mugur Isãrescu. Din, nou, în ograda partidului care câºtigase, teoretic, alegerile nu s-a gãsit candidatul ideal, mãgãreaþa cãzând din nou pe capul preºedintelui care a fost nevoit sã-l extraga din seifurile BNR-ului. Ce se va mai întâmpla, vom vedea. Oricum, viitorul premier va fi, conform statutului, þãrãnist ºi preºedinte de partid. Când va fi...