Prevenirea electoralĂŁ a crizei este ultima gĂŁselniÞã a guvernului TĂŁriceanu, pentru care cea mai acutĂŁ manifestare a dezastrului economic este revigorarea vânzĂŁrilor de maÂşini noi, ĂŽn dauna celor „second hand”. RenunĂžarea la aÂşa-zisa „taxĂŁ de mediu”, care are legĂŁturĂŁ cu mediul cât are popularul instrument de lucru al cizmarilor  cu instituĂžia prefectului este, ĂŽn sine, o mare prostie. DupĂŁ ce s-a chinuit doi ani sĂŁ o introducĂŁ Âşi sĂŁ o menĂžinĂŁ sub diferite forme Âşi cu cele mai fanteziste argumentĂŁri,tandemul TĂŁriceanu-Vosganian (cu siguranÞã cel ami netalentat cuplu din istoria modernĂŁ a guvernĂŁrii) face apoi pasul ĂŽnapoi.

Oferta anticrizĂŁ cu care a venit cabinetul TĂŁriceanu cu vreo lunĂŁ ĂŽnainte de a-Âşi da obÂştescul sfârÂşit este de tot râsul: suspendarea taxei auto pentru 13 luni (?!); cadorisirea cu câte o mie de euro a celor care angajeazĂŁ Âşomeri cu trei luni de pauzĂŁ – altĂŁ prostie care va face sĂŁ prolifereze mici aranjamente pentru ca unii sĂŁ punĂŁ mâna pe mia asta de euro; neimpozitarea dividentelor Âşi a cĂŁÂştigurilor la BursĂŁ – când Bursa e vai de mama ei Âşi abia-Âşi trage zilele. Puse cap la cap mĂŁsurile anunĂžate ilustreazĂŁ neputinĂža acestui guvern de a judeca corect dintr-o altĂŁ perspectivĂŁ decât a categoriei sau grupĂŁrii din care face parte o situaĂžie excepĂžionalĂŁ. DupĂŁ ce s-au legĂŁnat vreo douĂŁ-trei luni ĂŽn iluzia cĂŁ aceastĂŁ crizĂŁ e departe Âşi n-ajunge pânĂŁ la noi (orice student de la ASE a ĂŽnvĂŁĂžat cĂŁ nu existĂŁ „graniĂže” pentru crize, cĂŁ ele devin globale prin principiul domino-ului)  Âşi dupĂŁ ce premierul ne-a ĂŽndemnat sĂŁ profitĂŁm de situaĂžie Âşi sĂŁ mergem sĂŁ cumpĂŁrĂŁm case ieftine ĂŽn America, Executivul s-a concentrat exclusiv asupra mĂŁsurilor Âşi a aranjamentelor cu caracter electoral. Tunul l-au dat creÂşterile de salarii Âşi pensii, acordarea de diferite sporuri sau ĂŽndreptarea unor „erori” istorice (precum „recuperarea” celor care depuseserĂŁ bani pentru Dacii) ĂŽntr-un moment ĂŽn care orice mĂŁsurĂŁ de acest fel este echivalentĂŁ cu aruncarea de gaz peste foc. Ori incendiull se ĂŽncinge Âşi ameninÞã sp cuprindĂŁ totul: Putere Âşi OpoziĂžie laolaltĂŁ, prea preocupate de interesele de partid pentru a mai vedea cĂŁ existĂŁ Âşi un interes general.

Ce n-a ĂŽnĂželes TĂŁriceanu este cĂŁ miza crizei este prea mareÂşi prea serioasĂŁ pentru a cĂŁdea pe umerii unui partid, fie el Âşi liberal. CĂŁ obiectivul necesitĂŁ o concentrare majorĂŁ de forĂže Âşi resurse, pentru declanÂşarea unui plan complex de contracarare. ÂŞi pentru aceasta este nevoie de consens Âşi colaborare. În locul comicului plĂŁnuleĂž dat publicitĂŁĂžii, TĂŁriceanu ar fi trebuit sĂŁ reuneascĂŁ liderii celorlalte partide Âşi sĂŁ convinĂŁ asupra unui proiect care sĂŁ poatĂŁ fi adoptat de indiferent cine va urma la guvernare. Un plan centrat pe principala formĂŁ de combatere a crizei, verificatĂŁ istoric: un amplu program de lucrĂŁri publice, care sĂŁ antreneze orizontala     producĂŁtorilor Âşi prestatorilor, prin redistribuirea resurselor bugetare de la consum spre investiĂžii. Or tocmai asta n-a fĂŁcut TĂŁriceanu. Programul sĂŁu anti-crizĂŁ e unul de consum, iar cine-Âşi ĂŽnchipuie  cĂŁ tĂŁierea cadourilor Âşi a materialelor promoĂžionale de Anul Nou va avea vreun efect se ĂŽnÂşealĂŁ.

Un gest responsabil ºi de bun simÞ ar fi ca Guvernul, În perioada de funcÞionare care i-a mai rãmas, sã se abÞinã de la luarea oricãror mãsuri care Înseamnã continuarea risipirii banului public. Mãcar atât.

P.S. Chestiunea care ilustreazĂŁ cel mai convingĂŁtor aceastĂŁ miopie (oare?) guvernamentalĂŁ mi se pare a fi tocmai faptul cĂŁ principalul beneficiar al ultimei rectificĂŁri bugetare este Ministerul Muncii – Âşi nu Ministerul Transporturilor, paregzamplu!