Zbaterile lui Marian Vanghelie pentru numirea sa în postura de candidat al PSD la Primãria Capitalei mi l-a evocat, într-un fel, pe dom’ Nae Caþavencu, cel gata sã se dedea la orice presiuni pentru a-ºi atinge scopul.
ªi, tot ca dom’ Nae, în momentul în care a pierdut aceastã ºansã s-a dedicat susþinerii necondiþionate a candidatului trimis de Centru.
N-aº vrea însã sã se înþeleagã cã l-aº considera pe Cristian Diaconescu un fel de Agamiþã Dandanache. Domnia sa nu are nimic din profilul verosului politician ce poartã în buzunare scrisorica pe care este gata s-o dea la „Rãsboiu’“ în cazul în care s-ar vedea nevoit sã rãmânã fãrã “colegi”. ªi ca structurã ºi ca generaþie ºi culturã, Cristian Diaconescu face parte dintr-o altã categorie de politicieni. Nu întâmplãtor numirea sa a fost întâmpinatã cu politeþe ºi respect de cãtre adversari ºi contracandidaþi. Diaconescu poate fi considerat modelul de politician care va trebui sã înlocuiascã actuala generaþie, cea a Revoluþiei. O generaþie de profesioniºti, crescuþi ºi educaþi în spiritul unui alt tip de discurs ºi comportament politic. ÃŽntrebarea pe care mi-o pun este dacã el corespunde deja aºteptãrilor unui bazin electoral special, cel al Capitalei în care au evoluat pânã acum cu succes populiºtii ºi semidocþii?
Dacã Cristian Diaconescu are mai multe ºanse decât Vanghelie, Oprescu sau Mitrea, oameni hârºâiþi în bãtãliile electorale în care ideologia joacã, încã, un rol minor? Dacã a sosit momentul afirmãrii noii generaþii politice?
Nu ºtiu care a fost calculul pe care l-a fãcut conclavul social-democrat atunci când a decis sã-ºi punã în pericol eforturile, nedându-i satisfacþie lui Vanghelie ºi nici lui Oprescu, oameni care au constant de partea lor procente electorale sigure.ªi nu ºtiu nici ce i-a fãcut pe Geoanã&Comp sã creadã cã vor putea transfera aceste procente în contul unui personaj cvasi-necunoscut publicului votant. Pentru cã aceasta e realitatea. Diaconescu este un politician valoros, echilibrat, dar nu are notorietatea necesarã unei victorii sigure. Pentru cã PSD nu-ºi mai poate permite sã piardã ºi de data aceasta Capitala. E ultima sa ºansã.
Într-un fel, candidatura lui Diaconescu îmi apare foarte asemãnãtoare cu cea a lui Geoanã în 2004. ªi atunci Nãstase ºi ai sãi au crezut cã aduc o figurã nouã, mai convingãtoare decât ce aveau ei în contul curent. În plus, Geoanã avea o notorietate pozitivã dobânditã în comoda funcþie de ministru de Externe. S-a dovedit însã cã n-a fost suficientã pentru a face faþã unui buldozer populist de calibrul lui Bãsescu. Acum, e drept, Blaga este doar o parodie de Bãsescu. Nici el nu dispune de notorietate, dar are în spate un mecanism bine pus la punct ºi, mai ales, dispus sã facã orice cheltuieli ar fi necesare pentru a pãstra fief-ul Capitalei. Marea problemã rãmâne cea a timpului scurt rãmas la dispoziþia echipei de campanie a PSD pentru a face din Cristian Diaconescu o emblemã a noului tip de politician care ar pitea sã aibe impact în special asupra electoratului tânãr - cel care poate echilibra balanþa.