AÂşa ĂŽl apeleazĂŁ colegii Âşi ziariÂştii. Nu "Domnul Diaconescu", nici mĂŁcar "Diaconescu", ci "Cristi".

Asta indicĂŁ percepĂžia unei persoane simpatice, apropiate, fĂŁrĂŁ goma diplomaticĂŁ pe care ar implica-o statutul sĂŁu profesional.

De când a fãcut pasul În politicã, promovat de Nãstase de la Externe, la Ministerul JustiÞiei, Cristian Diaconescu s-a impus În rândul colegilor prin calitãÞile sale de intelectual autentic, de bun vorbitor ºi de persoanã aptã sã ÎntreÞinã relaÞii cordiale cu cei din jur, evitând tensiunile.

Pe baza acestor date partidul a decis sã-l arunce în luptã, în campania municipalã din 2008. Din pãcate, Diaconescu a repetat, parcã la indigo, aventura similarã a ºefului sãu Geoanã, din 2004, pierzând din primul tur în favoarea lui Oprescu. Au venit apoi alegerile parlamentare ºi intrarea la guvernare a PSD-ului alãturi de PDL, când postul de ministru de Externe pãrea înadins croit pentru el. În cele vreo nouã luni în care s-a aflat la comanda diplomaþiei, Cristian Diaconescu a reuºit performanþa sã nu se vadã! Fãrã ca Bãsescu sã-ºi opereze îndatoririle de resort într-un mod abuziv. Pur ºi simplu, aflându-se într-o poziþie cu mare expunere mediaticã, a reuºit performanþa de a nu ieºi în evidenþã cu nimic! Nici mãcar prin gafele prin care s-au remarcat predecesorii sãi.

Campania pentru alegerile prezidenÞiale social-democrate a marcat o etapã aparte În cariera sa politicã. A oscilat aproape permanent Între intenÞia de a candida ºi puseurile de renunÞare. A oscilat ºi Între susÞinerea diferiÞilor candidaÞi care, toÞi, l-ar fi dorit În echipa lor. Diaconescu Însã a crezut - nu ºtiu cu câtã tãrie - cã ar putea avea propria sa echipã ºi a rãmas pe poziÞie pânã În ultimul moment. Când - definitoriu de acum - s-a retras În favoarea celui care se desprindea tot mai vizibil În perdant.

Vârful de mediatizare l-a cunoscut Însã, Cristian Diaconescu, abia când ºi-a anunÞat despãrÞirea de partid. A fãcut turul tuturor televiziunilor, dând aceleaºi explicaÞii neconvingãtoare ºi reuºind sã buimãceascã pe toatã lumea prin incoerenÞa argumentelor. Cu aceastã rundã finalã ºi-a fãcut, practic, cel mai mare deserviciu, demonstrând ceea ce unii doar bãnuiau: cã nu are nici forÞa, nici argumentele necesare unui lider autentic. Cã nu a reuºit sã coaguleze În jurul sãu nicio echipã. Cã nu are busolã politicã.

Alãturându-se colecÞiei pestriÞe de personaje din jurul lui Oprea, Începe el Însuºi sã poarte amprenta petelor specifice unei anumite rase. ªi de politicieni. Rãmânând ceea ce este: Cristi.