N-aș asocia, obligatoriu, tinerețea cu tembelismul și lipsa de discernământ.
Dimpotrivă, am convingerea că marea majoritate a adolescenților de azi este mai realistă, mai aplicată și mai serioasă decât generațiile precedente, pe care schizofrenia exercițiului de viață în două sisteme le-au derutat și le-au deziluzionat.
Din nefericire, modelele negative au impact major, promovate de o mass media avidă de senzațional.
Andrei Andonie nu este prima odraslă de bani gata care ajunge într-o astfel de situație. Am avut de-a face cu o grămadă – fie că a fost fiica șefului de Gardă Financiară de la Constanța, fie de fiul fostei doamne ministru de la Sport - care au omorât, accidentat sau încercat să accidenteze oameni nevinovați. Numitorul comun al acestei categorii îl constituie lejeritatea cu care părinții cu conturi grase le-au pus la dispoziție mașini puternice pe care ei le-au transformat în veritabile arme letale.
Ultima „vedetă” a categoriei a luat BMW-ul babacului (un X5!) și a plecat la club să-și distreze prietenele și să se dea mare în fața lor. Băiatul merita un astfel de tratament pentru că era student în străinătate – e drept, după ce luase BAC-ul la limită, cu emoții. Sub influența drogurilor legale (alcoolul!) a circulat dezordonat, atrăgând atenția polițiștilor care au dorit să-l oprească și să-l întrebe de sănătate.
Evident că el n-a dorit acest lucru și a apăsat accelerația la podea zburând pe Calea Floreasca cu 180 la oră – viteză nu prea la îndemâna următorilor. Probabil că ar fi scăpat, dacă lipsa de îndemânare și emoția nu i-ar fi jucat o festă: a acroșat câteva mașini parcate, ricoșând apoi într-un taxi al cărui șofer lua o pasageră. Izbiți în plin, șoferul și pasagera au fost omorâți pe loc. Taximetristul – om cu două licențe! – și pasagera urmau să se căsătorească peste puțin timp. Cu două ființe cărora moartea lor le-a răpit sensul vieții!
Evident, dacă nu vor intra pe fir forțe oculte (deja, tânărul făptuitor a fost „bine” sfătuit să nu facă alcooltestul, situație în care o lege neglijentă e mai blândă cu criminalii străzii) va primi o pedeapsă. Poate chiar cu suspendare. Părinții săi își vor ușura conturile de niște sume ce vor încerca să aline pierderile familiilor celor uciși. Și viața celor rămași în viață va merge mai departe. Iar noi vom uita cazul până când o altă odraslă de bani gata va omorî alți oameni a căror vină va fi că s-au aflat în calea lor la momentul nepotrivit.
În mod surpinzător – pentru mine – nimeni nu a ridicat o altă problemă: aceea a urmăririlor pe care le fac polițiștii. Și care devin, cel mai adesea, o cauză favorizantă a accidentului. Până și americanii – care au făcut din cursele nebunești pe autostradă veritabile spectacole mediatice – au renunțat la ele datorită riscurilor majore. N-ar fi cazul să introducem și noi niște reguli în acest domeniu? |