N-aş asocia, obligatoriu, tinereţea cu tembelismul şi lipsa de discernământ.

Dimpotrivă, am convingerea că marea majoritate a adolescenţilor de azi este mai realistă, mai aplicată şi mai serioasă decât generaţiile precedente, pe care schizofrenia exerciţiului de viaţă în două sisteme le-au derutat şi le-au deziluzionat.

Din nefericire, modelele negative au impact major, promovate de o mass media avidă de senzaţional.

Andrei Andonie nu este prima odraslă de bani gata care ajunge într-o astfel de situaţie. Am avut de-a face cu o grămadă – fie că a fost fiica şefului de Gardă Financiară de la Constanţa, fie de fiul fostei doamne ministru de la Sport - care au omorât, accidentat sau încercat să accidenteze oameni nevinovaţi. Numitorul comun al acestei categorii îl constituie lejeritatea cu care părinţii cu conturi grase le-au pus la dispoziţie maşini puternice pe care ei le-au transformat în veritabile arme letale.

Ultima „vedetă” a categoriei a luat BMW-ul babacului (un X5!) şi a plecat la club să-şi distreze prietenele şi să se dea mare în faţa lor. Băiatul merita un astfel de tratament pentru că era student în străinătate – e drept, după ce luase BAC-ul la limită, cu emoţii. Sub influenţa drogurilor legale (alcoolul!) a circulat dezordonat, atrăgând atenţia poliţiştilor care au dorit să-l oprească şi să-l întrebe de sănătate.

Evident că el n-a dorit acest lucru şi a apăsat acceleraţia la podea zburând pe Calea Floreasca cu 180 la oră – viteză nu prea la îndemâna următorilor. Probabil că ar fi scăpat, dacă lipsa de îndemânare şi emoţia nu i-ar fi jucat o festă: a acroşat câteva maşini parcate, ricoşând apoi într-un taxi al cărui şofer lua o pasageră. Izbiţi în plin, şoferul şi pasagera au fost omorâţi pe loc. Taximetristul – om cu două licenţe! – şi pasagera urmau să se căsătorească peste puţin timp. Cu două fiinţe cărora moartea lor le-a răpit sensul vieţii!

Evident, dacă nu vor intra pe fir forţe oculte (deja, tânărul făptuitor a fost „bine” sfătuit să nu facă alcooltestul, situaţie în care o lege neglijentă e mai blândă cu criminalii străzii) va primi o pedeapsă. Poate chiar cu suspendare. Părinţii săi îşi vor uşura conturile de nişte sume ce vor încerca să aline pierderile familiilor celor ucişi. Şi viaţa celor rămaşi în viaţă va merge mai departe. Iar noi vom uita cazul până când o altă odraslă de bani gata va omorî alţi oameni a căror vină va fi că s-au aflat în calea lor la momentul nepotrivit.

În mod surpinzător – pentru mine – nimeni nu a ridicat o altă problemă: aceea a urmăririlor pe care le fac poliţiştii. Şi care devin, cel mai adesea, o cauză favorizantă a accidentului. Până şi americanii – care au făcut din cursele nebuneşti pe autostradă veritabile spectacole mediatice – au renunţat la ele datorită riscurilor majore. N-ar fi cazul să introducem şi noi nişte reguli în acest domeniu?