Am fost revoltat, ca mulți alți români, în fața reacției pe care mass-media occidentală a avut-o după vizionarea celebrei casete cu execuția cuplului de dictatori. Refrenul acestor comentarii se referea la barbaria unei execuții sumare, în chiar ziua de Crăciun, o zi dedicată vieții și speranței. Plin de mânie, am pus atunci mâna pe pix și am comis o veritabilă filipică la adresa celor care, stând la căldură în căminele lor, după o masă îmbelșugată, s-au oripilat de barbaria românilor. Mă întrebam dacă ar fi gândit la fel răbdând de frig, de foame și de frică, într-o țară lipsită de speranță și dacă, în fața tragediilor suportate de poporul român, ar mai fi fost animați de aceleași idealuri creștinești. Rămân și astăzi de aceeași părere, dar simt nevoia să mă nuanțez. În primul rând, nu cred că vreunul dintre actorii acestei drame și-a propus să-i ofere un final sugestiv, prin plasarea deznodământului în exact acel interval. Cred, mai degrabă, că întâmplările au avut un calendar propriu, în care fiecare act se consuma într-un contracronometru acut cu spaimele și obsesiile noastre că am putea pierde, la fel de brusc, tot ceea ce câștigasem, dacă simbolul răului mai persista. Sigur, se vehiculează cu ușurință fel de fel de ipoteze și suspiciuni de manipulare. Cred. că fenomenul - real - al prezumției de terorism s-a datorat mai degrabă unor imense confuzii, decât unui plan bine calculat. Dar morții ne spun că o astfel de primejdie ne putea bântui gândurile și cred că, o dată cu rafalele grăbite din curtea cazărmii de la Târgoviște, am răsuflat cu toții ușurați: o data cu dispariția obiectivului, era de așteptat să dispară și acțiunea. Cât de corect a fost procesul și cât de justificată execuția - acestea sunt deja lucruri care țin de no man's land-ul juridic al revoluțiilor de orice fel. Revoluțiile își creează propriul cod juridic ad-hoc, valabil doar atâta timp cât se decide cursul istoriei. Abia după aceea reintrăm în cadrul legal obișnuit, care lucrează după alte principii. Iar Crăciunul însângerat al lui '89 poate fi privit și din perspectiva confortabilă a jertfei necesare pentru nașterea unei noi lumi. Ceea ce-mi doresc din toată inima să cred că s-a și întâmplat...