Octav Cãzmâncã n-a mai avut rãbdare pânã astãzi, când îºi aniverseazã ziua de naºtere, pentru a expedia misiva festivã adresatã partidului din care face parte în calitate de membru fondator, pentru a-ºi face cunoscutã intenþia de a se autosuspenda. Ce înseamnã autosuspendarea? A definit-o chiar preºedintele actual al partidului, pe la o nuntã din Ardeal unde l-a ajuns din urmã vestea: „pãi e autosuspendat de vreo cinci ani!”. Adicã nu mai existã pentru noi. Nu i-am mai dat nici funcþii, nu l-am mai chemat nici la ºedinþe, n-a mai apãrut nici pe vreun mic ecran...
Cozmâncã e o figurã aparte în politica post decembristã. Ucenicit la ºcoala fostului partid, unde „cadrele hotãrau totul”, s-a dovedit un destoinic activist din categoria celor de care are nevoie ca de aer orice partid: un organizator meticulos ºi temeinic. Unul dispus sã muncerascã din zori ºi pânã-n noapte (pe vremea când era ministru în guvernul Nãstase circula o glumã: dacã în noapte mai era vreo fereastrã luminatã în Palatul Victoria, aia era sigur de la biroul lui Cozmâncã), sã-ºi turteascã fundul pe scaunele unor ºedinþe interminabile ºi sã urmãreascã cu enervantã tenacitate îndeplinirea sarcinilor trasate. Lucru pe care, în general, nici un politician serios nu mai are rãbdarea sã le facã, renunþând la aspectele mai agreabile ale condiþiei sale (talk-show-urile, tãierile de panglici, ºuetele la cârciumi de protocol). Pânã acum vreo patru ani ºi ceva, Octav Cozmâncã a fost omul pe care s-a sprijinit scheletul organizatoric al PSD-ului, organizatorul de campanii electorale ºi responsabilul cu activitãþile din teritoriu. Lipsit de carismã ºi mai puþin dotat pentru activitãþile ce implicau ºmecheria jovialã a unui Hrebenciuc sau frãþiile discrete ºi eficiente construite de un Mitrea, Cozmâncã s-a trezit deodatã în afara jocului: manevrele oculte de la Congresul din aprilie 2005 l-au pus în faþa unei situaþii cu care nu se mai confruntase: contestarea autoritãþii liderului de drept dintr-un partid care pânã atunci mãrºãluise disciplinat în urma fondatorului ºi al delfinului sãu arogant! Spectacolul „loviturii de partid” orchestratã de (încã) cuplul Mitrea –Hrebenciuc ºi echipa celor care aveau a se teme, din varii motive, de revenirea la cârma partidului a fostului preºedinte l-a decepþionat ºi l-a dezgustat. A ales sã se retragã cu discreþie din prima linie, neregretat de nimeni. Epoca „organizatorului” de la centru a predat ºtafeta celei a „grupurilor de interese” din teritoriu ºi a exponenþilor sãi.
Cã cele expuse în scrisoarea sa de adio sunt reale, nu se îndoieºte nimeni. Dar nu mai au nici un ecou.Lumea din PSD s-a împãcat cu situaþia ºi în locul unei opoziþii de onoare, este preferat majoritar, un concubinaj politic profitabil. Probabil cã Cozmâncã se va alãtura lui Oprescu, dacã acesta va candida. Dar succesul sãu este puþin probabil, pentru cã îi va lipsi esenþialul: „aparatul”! Cozmâncã a fost un excelent „aparatchick”, atâta timp cât mecanismele organizatorice moºtenite au putut fi adaptate pentru a funcþiona în noile condiþii. ÃŽn spatele lui Oprescu, însã, nu se mai aflã nici un aparat. Doar un aparatchick, ºi acela autosuspendat...
|
| Accesari:
2577
|
Adauga o opinie