Într-un parc central din Buenos Aires troneazã o plãcuþã pe care scrie: "Aceastã zonã verde se afla în grija dumneavoastrã ºi a Bãncii noastre". Sediul Bãncii, unadjfftre cele mai importante ale Argentinei, se aflã la doi paºi, peste drum.

Îmi amintesc cã astfel da iniþiative au funcþionat, sporadic, ºi pe la noi. Ele s-au bazat pe un element fragil: bunãvoinþa ºi elanul unor oameni si instituþii. Lar un moment dat, dacã nu mã înºel, Liceul "Lazãr" preluase spre îngrijire o porþiune din Ciºmigiu, acþiune desfãºuratã cu zel câteva zile ºi apoi abandonatã. Nu este singurul caz ºi el subliniazã impasul grav în care se aflã oraºul nostru în materie de curãþenie ºi amenajare a locurilor publice. Curiozitatea m-a îndemnat sã mã interesez mai îndeaproape ºi sã aflu cã banca despre care vorbeam angajeazã oameni ºi mijloace pentru întreþinerea parcului, verificând atent modul în care se efectueazã aceastã activitate. Municipalitatea - degrevatã, în acest fel, de o obligaþie costisitoare - acordã respectivei bãnci o scutire de taxe echivalentã cu costul întreþinerii parcului. De câºtigat, câºtigã toatã lumea: municipalitatea (scãpatã de o grijã), banca (degrevatã de o parte a taxelor), persoanele angajate (mulþumite a fi gãsit un loc de muncã).

Cred cã este una dintre formele care ar putea aduce un spor de eficienÞã grijilor cotidiene pe care le Înfruntã municipalitatea În locul unor taxe greu de Încasat ºi care, datoritã complicaÞiilor birocratice, ajung rar acolo unde este nevoie de ele, implicarea În gospodãrirea oraºului a contribuabililor importanÞi care, În acest fel, κi pot proiecta ºi o imagine pozitivã În conºtiinÞa publicã. Scutirea de taxe va Însemna nu mai puÞini bani În bugetul public, ci mai puÞine griji pentru aparatul atât de subdimensionat al treburilor curente.