Cele mai semnificative cazuri de corupţie care au intrat pe mâna PNA au un numitor comun: ele nu sunt rezultatul isteţimii şi a investigaţiilor anchetatorilor, ci au picat plocon în mâinile acestora de la o serie de corupători cărora corupţii nu le-au îndeplinit - sau le-au îndeplinit parţial solicitările. Schema este una simplă: investitorul 'X' aranjează cu un responsabil guvernamental sau doar oficial 'Y' o tranzacţie la care nu au dreptul sau pentru care nu are mijloacele necesare. El spune: îţi dau atât dacă-mi facilitezi obţinerea contractului. În situaţiile ce ajung la PNA ceva scurtcircuitează acest traseu: ori coruptul se angajează la ceva peste puterile sale, ori cineva mai de sus se prinde şi vrea şi el o felie, ori aranjamentul nu e limpede dintru început şi cineva plusează nerealist. Cert este că, în faţa neîndeplinirii 'angajamentului asumat', corupătorul se revoltă şi se duce glonţ la Parchet să se autodenunţe. Iar Parchetul îşi freacă mâinile, mulţumit că-şi poate justifica activitatea şi, mai dibaci sau mai stângaci, îl înhaţă pe corupt. Acest lucru este posibil pentru că legea noastră are o chichiţă nu doar incorectă, ci pur şi simplu imorală: în cazul în care se autodenunţă, corupătorul scapă de pedeapsă! Spun că este imorală prevederea, pentru că îi acordă circumstanţe atenuante factorului cel mai nociv din această ecuaţie. Ar mai exista corupţie fără corupători, în primul rând, şi fără slujbaşi coruptibili, în al doilea? Bineînţeles că nu. De cele mai multe ori, pe fondul fragilităţii morale a unui eşalon important de slujbaşi, corupătorii sunt cei care instaurează şi generalizează climatul de corupţie. Făceţi un raport între cazurile date în vileag şi cele nedate şi veţi constata că numărul tranzacţiilor 'corecte', în care ambele părţi sunt mulţumite, este infinit mai mare, şi că acesta este cel care generează climatul de corupţie. Or, lupta împotriva corupţiei este încă percepută în registrul său minimal - de prindere şi de băgare la puşcărie a corupţilor - şi nu în cel major: acela al înlăturării tuturor mecanismelor birocratice sau juridice care generează corupţie. În absenţa unei asemenea politici vom continua să utilizăm paradoxul luptei împotriva corupţiei cu ajutorul corupătorilor.