Miercuri, Lisabona a fost pur și simplu sufocată de gunoaie, de mașini și de lumea forfotind, bezmetică, în toate direcțiile. Era efectul grevei generale naționale care a paralizat salubritatea, transportul în comun, activitatea din serviciile de urgență, reduse la maxim. Școlile au fost închise, spre bucuria elevilor. Greva a fost menită să semnalizeze guvernului nemulțumirea față de intenția de a se genaraliza limita de vârstă pentru pensionare la 65 de ani. Cele mai acute critici au venit din partea funcționarilor publici cărora li se anula privilegiul pensionării după 30 de ani în slujba Guvernului. Deși se confruntă cu o rată a șomajului de 7,8% - una dintre cele mai înalte, din comunitatea europeană – Portugalia duce lipsă de mână de lucru, fiind nevoită să apeleze la imigranți, în special din Africa, dar și din Europa de Est. Aceștia câștigă, evident, mai mult decât acasă, dar nu suficient pentru a trăi mai bine ca acasă. La unul dintre restaurantele de pe faleza din Cascais, o localitate balneară la modă, l-am întâlnit pe Bogdan, din Baia Mare. Din leafă și din bacșișuri câștigă aproape 2.000 euro. Plătește chirie doar 200 de euro, locuind la patron, dar susține că banii ăștia nu i-ar ajunge ca să se stabilească și să trăiască aici. Tinerii, se pare, au cele mai mari greutăți. Au observat acest lucru și autoritățile. Și, grijulii, ca toate autoritățile din toată lumea, au lansat un program de ‘protecție’. Primarul Lisabonei a inițiat o acțiune prin care tinerii până în 30 de ani erau ajutați să-și cumpere o locuință în oraș, media de vârstă din zona metropolitană fiind foarte ridicată. Un fel del ANL portughez. Numai că nu demult, ziarele au descoperit un caz de corupție flagrant, în care era implicat însuși primarul democrat al Capitalei. Tinerii ‘ajutați’ să-și cumpere casa erau doar de fațadă, acestea ajungând în posesia apropiaților primarului. S-a declanșat o anchetă, iar primarul a fost nevoit să demisioneze, urmând să fie trimis în judecată. Vor avea loc, în iunie, alegeri locale anticipate și urbea e în fierbere, mai mulți reprezentanți de frunte ai partidelor bătându-se pentru locul vacant. Nimic nou sub soarele democrației. Corupția nu este doar apanajul noilor membri ai Comunității, ea se mișcă foarte bine și la cei mai vechi. Ca și prin alte părți, și în Portugalia câștigă teren nostalgia după timpurile lui Salazar, dictatorul răsturnat în 1974, dar de al cărui nume se leagă multe dintre obiectivele publice importante care fac din Lisabona o capitală modernă, în continuă expansiune. Orice asemănare… |