Vigoarea cu care a explodat ''scandalul Copos'' l-a fãcut pânã ºi pe preºedintele Traian Bãsescu, cel mai autorizat vânãtor de corupþi, sã se întrebe dacã este normal ca un personaj pus sub acuzare, dar cãruia nu i-a fost probatã vinovãþia sã fie linºat mediatic. O spune cel care în decembrie 2004, imediat dupã câºtigarea alegerilor prezidenþiale, spunea cã îl va ''executa'' cu mâna lui pe primul reprezentant al noii puteri care va fi acuzat de corupþie. Traian Bãsescu prelua în mod creator o altã promisiune electoralã, cea a lui Corneliu Vadim Tudor, cel care ameninþase cu execuþii în masã pe stadion ai corupþilor, în totalitate, limitându-se la o acþiune particularã ce viza zona de vârf a fenomenului. Mi-e greu sã mi-l imaginez pe preºedinte punându-i pistolul la tâmplã vechiului sãu prieten George Copos, de care îl leagã nu doar frumoase amintiri rapidiste ºi nu doar din vremea când era ministru al Transporturilor. De aici, poate ºi aceastã dare înapoi, care nu s-a manifestat în alte ocazii, de o gravitate, cel puþin aparent, incomparabil mai micã. Care poate fi, totuºi, explicaþia înverºunãrii cu care o afacere derulatã de investitorul rapidist pe când nu era membru al Executivului, inflameazã mass media? George Copos vine, ca mulþi alþii dintre reprezentanþii clasei politice actuale, din eºalonul tânãr al fostului UTC unde n-a avut însã o poziþie care sã-i îndreptãþeascã actuala traiectorie politicã. Tip pragmatic ºi inventiv, dar mai ales dupã '89, el ºi-a construit traseul din paºi mici ºi modeºti. A început cu prãjiturile, a continuat cu televizoarele Samsung fãrã accize cãrora le monta el telecomenzile, a continuat cu câteva privatizãri folositoare - în special cea de la Piteºti - ºi folosindu-se de talentul unor foºti colaboratori de la UTC ºi-a dezvoltat diverse afaceri care l-au adus în situaþia de a arunca un ochi asupra potenþialului remarcabil din sport. Aºa a devenit ''investitor'' la Rapid (în fapt, un distribuitor al fondurilor de reclamã ale coreenilor de la Samsung) sportul deschizându-i uºile spre politicã unde a ºtiut sã se foloseascã de toate oportunitãþile pe care i le ofereau microbiºtii din diferite guverne. S-a menþinut la o distanþã prudentã de politicã, realizând pericolul pe care l-ar fi reprezentat afilierea la unul dintre partidele puternice, în momentul în care acesta nu mai era la putere. A fãcut pasul doar atunci când prietenul ºi tovarãºul sãu de tenis ºi de afaceri Dan Voiculescu i-a sugerat oportunitatea unicã de a accede nemijlocit la putere prin jocul întâmplãrilor din finalul lui 2004. Intrarea sa în guvern direct pe postul de vicepremier a fost privitã la început ca o chestiune onorificã, dar a înþeles repede perspectiva folosirii lui, pentru cã la adãpostul etichetei executive nu numai cã ºi-a putut continua afacerile, dar a ºi reuºit sã le sporeascã exponenþial, devenind o ameninþare pentru ''grupurile de interese'' concurente. Aºa cum am vãzut cã în România nimic nu este întâmplãtor, nu cred cã e întâmplãtor nici atacul declanºat împotriva sa pe o poveste care are puþine ºanse sã rãmânã în picioare. Un atac cu dublu impact pentru cã Loteria este ºi ea o mizã majorã ºi nu puþini sunt cei care au pus ochii pe ea, neaºteptând decât momentul potrivit pentru a o putea prãdui dupã datinã. Nu vreau sã spun cã lucrurile ar fi curate, sutã la sutã, cum nu este nici o tranzacþie în care se împletesc anumite interese. Este însã o diversiune menitã nu atât sã-l sacrifice pe Copos, cât sã forþeze ieºirea de la guvernare a conservatorilor, cu toate consecinþele de bãnuit într-un an cu mari ºi greu de descâlcit probleme.
|