Traian Băsescu nu conteneşte să-şi uimească apropiaţii şi depărtaţii prin deciziile surprinzătoare pe care le ia în momentele-cheie: acceptarea propunerii de înlocuire (nu se ştie cu cine - din motive lesne de înţeles) a ministrului Flutur a lovit ca o măciucă, în primul rând tabăra tăriceană, aflată strategic, la o distanţă convenabilă faţă de evenimente. În pragul unei operaţii care 'nu putea fi făcută în ţară', conform avizului medicilor care îşi dau cu veselie un vot de blam, premierul află cu surprindere că propunerea i-a fost acceptată! Era, probabil, unica variantă pe care echipa sa nu o luase în calcul în analiza prealabilă. Faptul că propunerea n-a fost însoţită şi de alternativa la Flutur, a făcut ca preşedintele să nu se poată lipsi de plăcerea unei muştruluieli în direct! Dacă în tabăra tăriceană lucrurile se complică şi iau viteză - trebuie găsit rapid un înlocuitor care să şi aibă capacitatea de a demonta în regim de urgenţă sistemul 'oamenilor lui Flutur', în aceea a platformiştilor stupoarea pare să fi fost la fel de paralizantă. Deşi la prima vedere este greu de crezut că Traian Băsescu a luat această decizie fără a se consulta cu puciştii - care mizau pe reduta-Flutur în războiul de gherilă pe care urmau să-l declanşeze cu 'gaşca' aflată la putere în partid - lucrurile cam pe aici par să stea. N-ar fi nici prima şi nici ultima decizie imprevizibilă a preşedintelui care taie nodul gordian al crizei dintr-o singură lovitură, degajându-se de orice obligaţii faţă de ambele părţi şi păstrându-şi atu-urile de arbitru. Dacă ar fi refuzat - cum se aştepta dealtfel - schimbarea lui Flutur, Băsescu ar fi devenit, implicit, prizonierul acestei facţiuni al cărei joc ar fi trebuit să-l facă în continuare, până la victoria finală. În acest fel, însă, preşedintele se eliberează de povara unor noi acuzaţii de destabilizare a partidului aliat şi de forţare a unei schimbări care să favorizeze partidul său de suflet. 'Copita' prezidenţială are un dublu impact: pe deoparte se debareasează de servituţile calităţii de fan - Stolojan, iar pe de alta îi lasă pe liberali să-şi spargă capetele unii altora până când victoria uneia dintre părţi nu va mai avea decât o valoare simbolică, partidul ieşind din joc prin discreditare. Desigur, se mai poate suspecta varianta unei înţelegeri cu unul dintre susţinătorii săi activi din tabăra liberală; abandonarea, pentru moment, a lui Flutur în demersul acestuia de a-şi păstra funcţia la care ţinea cel mai mult, în favoarea unei opţiuni viitoare mult mai consistente: de ce nu, chiar aceea de premier post-Tăriceanu? Mi-e teamă însă că este o simplă speculaţie. Băsescu este un intuitiv, care acţionează mai degrabă pe bază de impulsuri decât pe calcule complicate. Ori, flerul său de pockerist i-a spus că asta este cartea câştigătoare.