Lupta politicã în România are sens unic: de jos în sus!Adicã, cei de jos, se luptã sã-i dea jos pe cei aflaþi sus, pentru a le lua locul ºi pentru a suporta, la rândul lor, asediul celor care-i urmeazã.Pe undeva, este firesc.Este condiþia alertei ºi a înnoirii. Nefiresc este faptul cã, odatã ajunºi în vârful ierarhiei, politicienii nu prea mai au timp sã fie creativi ºi sã îmbunãtãþeascã doctrina sau practica aplicãrii ei.Ei îºi concentreazã atenþia spre contracararea miºcãrilor din subordine care au ca obiectiv slãbirea poziþiei lor sau chiar dãrâmarea înainte de termen. În linii mari, ultimul preºedinte al PNL-ului - poziþie în care le-a succedat lui Radu Câmpeanu ºi Mircea Ionescu Quintus - Valeriu Stoica, n-a fãcut excepþie de la aceastã regulã.Excepþionalã este, însã "mutarea" sa de ultimã orã, prin care îºi lasã rivalii fãrã obiectul muncii: el a anunþat nu doar cã nu va mai candida pentru funcþia de preºedinte ci cã se ºi retrage voluntar din poziþie, plasându-i lui Stolojan toate responsabilitãþile.Douã þinte atinse cu un singur cartuº - pentru cã prin aceastã decizie el nu face altceva decât sã ºi tranºeze rezultatul competiþiei!