Când a fost în vizitã oficialã în Iordania, în 2003, fostul preºedinte Iliescu s-a întâlnit cu reprezentanþii comunitãþii româneºti din aceastã þarã, o comunitate formatã în majoritate din soþii ºi copii ai unor foºti studenþi ai Iordaniei în România. În general, bine integraþi într-o þarã obiºnuitã sã facã faþã unor afluxuri masive de strãini, datoritã stabilitãþii climatului politic ºi social, aceºtia au avut o mare problemã de ordin birocratic: nu putea sã le facã paºapoarte copiilor lor pentru cã Ambasada Românã nu elibera certificate de naºtere.
Acestea se eliberau doar în þarã, ori pentru a aduce copiii în þarã era nevoie de paºapoarte care se eliberau fãrã certificate! O treabã tipic româneascã, care trena de ani de zile ºi care nu s-a putut rezolva decât prin intervenþia ºefului statului, pe care cei care au avut o astfel de problemã îl pomenesc ºi acum. În cursul mandatelor sale, Ion Iliescu a reuºit sã menþinã relaþii bilaterale la un nivel constant de interes reciproc. Relaþiile sale personale, atât cu fostul rege Hussein, cât ºi cu actualul rege Abdullah au conservat mãcar o tradiþie istoricã, sarcina dezvoltãrii acesteia fiind preluatã la nivel individual, în special de oameni de afaceri iordanieni. Potenþialul remarcabil pe care-l reprezintã cele câteva zeci de mii de iordanieni cu studiile fãcute în România ºi familiile lor se cam iroseºte în absenþa unui sprijin oficial. Rolul puternic pe care-l joacã femeia în familiile iordaniene face însã ca educaþia copiilor sã aibã un permanent rol constant, acesta reuºind sã se pãstreze mai bine decât în alte tipuri de emigraþie. Doctorul Basim, de exemplu, absolvent de medicinã la Iaºi are patru copii, dintre care doar primul s-a nãscut în România. Deºi familia s-a stabilit în Iordania de mai bine de 15 ani, în casa lor româna se vorbeºte curent, chiar ºi de cãtre copiii nãscuþi aici. Numai vorbesc de faptul cã posturile tv româneºti sunt urmãrite constant ºi constituie un factor major de informare general. Româneºte vorbesc foarte bine ºi fetele inginerului Mohammed, deºi soþia sa este iordanianã, timpul petrecut în România de familie punându-ºi amprenta lingvisticã ºi asupra lor. Familiile mixte din Iordania ar dori o mai mare implicaþie a autoritãþilor române din punct de vedere cultural, în special. Ambasada noastrã, însã, face ºi ea ce poate, iar recenta intrare a þãrii noastre în Uniunea Europeanã ridicã, în primul rând, restricþii în zona schimburilor de persoane. Avem o moºtenire importantã în aceastã þarã care reprezintã un pilon de stabilitate în Orientul Mijlociu. Nu doar culturalã. Nu mai puþin de ºase membri ai parlamentului iordanian au în cv-ul lor menþiunea studiilor superioare fãcute în România. Nu mai vorbesc de numãrul mare de persoane cu iniþiative economice ºi comerciale care ar dori un climat de cooperare instituþionalizat. Prea prinsã însã cu incerta sa condiþie europeanã, România neglijeazã, în continuare, zone de influenþã tradiþionale cu potenþial remarcabil, Iordania este un astfel de exemplu.
Rãmâne însã la nivelul unor iniþiative decorative, de genul celei care face din cel mai mare bulevard din Amman, Iordania, o arterã pe care au fost plantaþi peste 3.000 de arbori decorativi, fãcuþi cadou de guvernul român. Aici un copac înseamnã însã mult, mult mai mult decât la noi. ÃŽntr-o climã - pe care începem sã o concurãm - aceastã zestre are o valoare inestimabilã, iar pânã când lucrurile se vor schimba spre mai binele dorit de oameni, rãmân arborii… |