Probabil că nici cea mai democratică putere nu rezistă în fața tentației de a controla presa. Veritabilă cutie de rezonanță a acțiunii poltice, mass media se prezintă ca o interfață între guvernanți și guvernați, oferindu-le primilor adevărata imagine a acțiunii lor, iar celorlalți devoalându-le intenții ascunse sau decizii discutabile. Oricâtă nostalgie ar manifesta unii, presa nu mai poate fi slujitoarea necondiționată a Puterii, căci acționând într-un asemenea mod se descalifică, și-și pierde credibilitatea. Teoretic, cel puțin, Puterea n-are nevoie de lăudători, faptele sale bune intrând în logica elementară a bunei guvernări. Iar semnalele critice riscă să nu-și atingă scopul, mai ales atunci când, în virtutea unor mai vechi reflexe, ele sunt considerate efecte ale manipulărilor întreprinse de adversarii politici. Nimeni nu poate să ceară presei obiectivitate absolută, însăși definirea termenului ca atare fiind extrem de dificilă. Jurnaliștii sunt la rândul lor oameni, cu vulnerabilități și convingeri, iar a le cere să renunțe la aceastea riscă să-i transforme în niște roboți, lipsind actul de presă de ce are el mai valoros: filtrarea judecăților de valoare prin sita propriilor convingeri. S-a încetățenit, nu de ieri de azi, ideea că presa, mai ales atunci când e animată de spirit critic, mai mult strică decât repară și că pentru îndeplinirea unor obiective importante, de interes național, ea ar trebui să renunțe la anumite moduri de tratare. Iar dacă nu renunță de bună voie, trebuie constrânsă într-un fel sau altul. Fosta putere pesedistă a folosit metoda 'morcovului'. Fondurile de publicitate guvernamentale au fost în așa fel dirijate încât să tempereze apetitul critic, în timp ce nealocarea lor a devenit, implicit, o sancțiune. Actuala putere încearcă să folosească metode mai subtile. Sub pretextul 'eliberării' presei de sub jugul publicității de stat, aceasta își face loc acum spre anumite destinări în modalități mai sofisticate. Iar rebelii sunt pedepsiți prin lovituri de biliard. Surse demne de încredere din Ministerul Finanțelor dau de înțeles că s-a dat o directivă discretă unităților teritoriale să ia la puricat registrele firmelor ziarelor sau ale celor care sunt implicați ziariști, urmând ca toate acestea să fie centralizate și analizate pentru a permite lansarea de acțiuni punitive sau - dupa caz - stimulative. Dacă lucrurile stau chiar așa, mi se pare că acțiunea este chiar mai gravă decât 'mita' prin publicitate și cred că cineva (cine?) ar trebui să verifice cu atenție acest aspect care numai a democrație nu miroase. |