Probabil cã nici cea mai democraticã putere nu rezistã în faþa tentaþiei de a controla presa. Veritabilã cutie de rezonanþã a acþiunii poltice, mass media se prezintã ca o interfaþã între guvernanþi ºi guvernaþi, oferindu-le primilor adevãrata imagine a acþiunii lor, iar celorlalþi devoalându-le intenþii ascunse sau decizii discutabile. Oricâtã nostalgie ar manifesta unii, presa nu mai poate fi slujitoarea necondiþionatã a Puterii, cãci acþionând într-un asemenea mod se descalificã, ºi-ºi pierde credibilitatea. Teoretic, cel puþin, Puterea n-are nevoie de lãudãtori, faptele sale bune intrând în logica elementarã a bunei guvernãri. Iar semnalele critice riscã sã nu-ºi atingã scopul, mai ales atunci când, în virtutea unor mai vechi reflexe, ele sunt considerate efecte ale manipulãrilor întreprinse de adversarii politici. Nimeni nu poate sã cearã presei obiectivitate absolutã, însãºi definirea termenului ca atare fiind extrem de dificilã. Jurnaliºtii sunt la rândul lor oameni, cu vulnerabilitãþi ºi convingeri, iar a le cere sã renunþe la aceastea riscã sã-i transforme în niºte roboþi, lipsind actul de presã de ce are el mai valoros: filtrarea judecãþilor de valoare prin sita propriilor convingeri. S-a încetãþenit, nu de ieri de azi, ideea cã presa, mai ales atunci când e animatã de spirit critic, mai mult stricã decât reparã ºi cã pentru îndeplinirea unor obiective importante, de interes naþional, ea ar trebui sã renunþe la anumite moduri de tratare. Iar dacã nu renunþã de bunã voie, trebuie constrânsã într-un fel sau altul. Fosta putere pesedistã a folosit metoda 'morcovului'. Fondurile de publicitate guvernamentale au fost în aºa fel dirijate încât sã tempereze apetitul critic, în timp ce nealocarea lor a devenit, implicit, o sancþiune. Actuala putere încearcã sã foloseascã metode mai subtile. Sub pretextul 'eliberãrii' presei de sub jugul publicitãþii de stat, aceasta îºi face loc acum spre anumite destinãri în modalitãþi mai sofisticate. Iar rebelii sunt pedepsiþi prin lovituri de biliard. Surse demne de încredere din Ministerul Finanþelor dau de înþeles cã s-a dat o directivã discretã unitãþilor teritoriale sã ia la puricat registrele firmelor ziarelor sau ale celor care sunt implicaþi ziariºti, urmând ca toate acestea sã fie centralizate ºi analizate pentru a permite lansarea de acþiuni punitive sau - dupa caz - stimulative. Dacã lucrurile stau chiar aºa, mi se pare cã acþiunea este chiar mai gravã decât 'mita' prin publicitate ºi cred cã cineva (cine?) ar trebui sã verifice cu atenþie acest aspect care numai a democraþie nu miroase. |