Acum înaintea alegerilor, mă simt ca la Olimpiadă: aștept cu emoție ca dl Onișoru sa dea în vileag lista cu candidați depistați pozitiv la controlul antidoping - pardon, antisecuristic! Parcă-i vîd, pe domnii Onișoru, Patapievici, Pleșu și - din când în când, atunci când nu e în teritoriu, în campanie - Mircea Dinescu, îmbrăcați în halate albe și mânuind cu atenție fiole în care se află probele luate de la candidați! Parcă-i vadșpe aceștia, singuri și emoționați, în cabinetele de specialitate, deșertându-și conținutul vezicii intelectuale în recipientele primite și făcându-și, ca șoferii prinși beți la volan, gânduri negre: dacă, Doamne-ferește, a mai rămas ceva din albăstreala securistă, nedizolvată în rămășițele chefurilor democrate? Iar dincolo de pereții CNSAS, nația emoționată, așteptând decizia: rămân băieții cu medaliile de candidți sau or să li le ia cineva, acum când le e lumea mai dragă? Cu câte medalii vom rămâne? Nu cumva unii vor fi sancționați pe nedrept, pentru că vreun dr. Oană cu epoleți le-a băgat ceva prin dosare fără să le spună, în ideea că le face un bine? Și dacă-i așa, cine va plăti - și pentru cine - cei 50.000 de parai pentru contestație? Și contestația când se judecă, când se pronunță, că uite, numai mâine nu-i poimâine și urnele așteaptă? O mulțime de întrebări care-și așteaptă răspunsul și care adaugă o notă de suspans scrutinului, ca la americani. Doar că la noi suspansul e înainte, nu după. Ar fi putut fi și "în loc de". |