Autoritatea pentru Protecþia Consumatorului ºi-a arãtat muºchii, luându-se la trântã cu bãncile. David ºi Goliat în ediþie parodicã dâmboviþeanã. O trântã al cãrei rezultat a fost prezentat cu mare tam - tam presei, accentul punându-se pe amenzile drastice aplicate bãncilor prinse cu ocaua micã.
Nu pot decât sã-mi închipui cã, plãtindu-le, preºedinþii sau direcorii respectivelor bãnci s-au þinut cu mâinile de burtã de râs. Pentru cã era, realmente, vorba de un mizilic. La câþi bani fac bãncile cu comisioane ascunse sau la vedere, aceste amenzi nu pot trezi decât hazul. Cât despre învãþãtura de minte – sã nu mai vorbim!
ANPC este o instituþie insignifiantã pe tabla de ºah pe care bancherii sunt regi ºi conduc jocul. Dacã se poate vorbi, în România de azi, de o adevãratã „Mafie” (sesizaþi ghilimelele) atunci aceasta este cea bancarã. Având monopolul absolut al banilor ºi al creditelor, nefiind cenzurate de un Guvern incapabil sã se controleze eficient ºi pe sine, bãncile fac ce vor! Ele se joacã pur ºi simplu, cu nevoile noastre, impunând condiþii arbitrare ºi abordând relaþia cu clienþii de pe poziþii de forþã.
Unde altundeva sã te duci ca sã iei bani, dacã nu-þi place cum procedeazã bãncile? Poate doar la cãmãtari. ªi unii o fac. Dar nu este o rezolvare. Dorind sã-ºi consolideze dictatura de pe piaþa banilor, bãncile au sabotat sistematic apariþia altor forme de credit. Bãncile populare au fost împinse rapid spre faliment. Fondurile de investiþii au încã o prestaþie timidã ºi încorsetatã de neîncrederea publicului, dupã experienþe gen SAFI sau FNI. ªi atunci, pentru orice problemã, mergi la bancã. Iar banca are deplinã libertate sã-þi modifice, oricând crede ea, condiþiile de returnare a creditelor. Condiþiile pe care bãncile le impun clienþilor sunt abuzive în literã ºi spirit.
Ele nu acordã debitorului decât libertatea de a înapoia sumele care cresc ca-n poveºti. Pentru cã banca nu vrea sã riºte nimic. Întregul risc este lãsat pe spinarea clientului.
Uite de ce cred cã acest control al ANPC-ului a fost o fanfaronadã ieftinã, atâta timp cât se rezumã la amenzi caraghioase ºi nu se converteºte într-o iniþiativã legislativã menitã sã punã aceastã relaþie pe bazã de egalitate ºi echitate. Ba chiar îmi vine sã cred cã acest control a fost inspirat ºi „sponsorizat” chiar de bãnci, ca sã-l mai amãgeascã puþin pe cetãþeanul turmentat de birocraþia, aroganþa ºi lipsa de scrupule a bancherilor.