Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului şi-a arătat muşchii, luându-se la trântă cu băncile. David şi Goliat în ediţie parodică dâmboviţeană. O trântă al cărei rezultat a fost prezentat cu mare tam - tam presei, accentul punându-se pe amenzile drastice aplicate băncilor prinse cu ocaua mică.

Nu pot decât să-mi închipui că, plătindu-le, preşedinţii sau direcorii respectivelor bănci s-au ţinut cu mâinile de burtă de râs. Pentru că era, realmente, vorba de un mizilic. La câţi bani fac băncile cu comisioane ascunse sau la vedere, aceste amenzi nu pot trezi decât hazul. Cât despre învăţătura de minte – să nu mai vorbim!

ANPC este o instituţie insignifiantă pe tabla de şah pe care bancherii sunt regi şi conduc jocul. Dacă se poate vorbi, în România de azi, de o adevărată „Mafie” (sesizaţi ghilimelele) atunci aceasta este cea bancară. Având monopolul absolut al banilor şi al creditelor, nefiind cenzurate de un Guvern incapabil să se controleze eficient şi pe sine, băncile fac ce vor! Ele se joacă pur şi simplu, cu nevoile noastre, impunând condiţii arbitrare şi abordând relaţia cu clienţii de pe poziţii de forţă.

Unde altundeva să te duci ca să iei bani, dacă nu-ţi place cum procedează băncile? Poate doar la cămătari. Şi unii o fac. Dar nu este o rezolvare. Dorind să-şi consolideze dictatura de pe piaţa banilor, băncile au sabotat sistematic apariţia altor forme de credit. Băncile populare au fost împinse rapid spre faliment. Fondurile de investiţii au încă o prestaţie timidă şi încorsetată de neîncrederea publicului, după experienţe gen SAFI sau FNI. Şi atunci, pentru orice problemă, mergi la bancă. Iar banca are deplină libertate să-ţi modifice, oricând crede ea, condiţiile de returnare a creditelor. Condiţiile pe care băncile le impun clienţilor sunt abuzive în literă şi spirit.

Ele nu acordă debitorului decât libertatea de a înapoia sumele care cresc ca-n poveşti. Pentru că banca nu vrea să rişte nimic. Întregul risc este lăsat pe spinarea clientului.

Uite de ce cred că acest control al ANPC-ului a fost o fanfaronadă ieftină, atâta timp cât se rezumă la amenzi caraghioase şi nu se converteşte într-o iniţiativă legislativă menită să pună această relaţie pe bază de egalitate şi echitate. Ba chiar îmi vine să cred că acest control a fost inspirat şi „sponsorizat” chiar de bănci, ca să-l mai amăgească puţin pe cetăţeanul turmentat de birocraţia, aroganţa şi lipsa de scrupule a bancherilor.