Churchill spunea că oamenii se mai împiedică de adevăr, dar de fiecare dată se ridică şi merg mai departe. Aşa i se întâmplă şi dlui Emil Constantinescu: se tot împiedică de adevărurile rezultate din guvernarea sa dar, tenace, se ridică mereu şi merge înainte. Spre ce - doar el ştie!

Dl Constantinescu este omul (politic!) în care românii şi-au pus cele mai mari nădejdi, după confuziile şi contradicţiile ce au succedat Revoluţiei. Dl Constantinescu este, în acelaşi timp, omul (politic) care a dezamăgit în cel mai înalt grad aceeaşi opinie publică, prin prestaţia sa (politică) sub orice critică. O prestaţie în care a fost 'ajutat' de o echipă guvernamentală pe măsură. Guvernarea CDR-istă va rămâne în istoria politicii româneşti ca momentul cel mai pitoresc şi mai contradictoriu din exerciţiul democratic post comunist.

Dl Constantinescu a păstrat, o bună bucată de vreme, o tăcere decentă, asumându-şi, implicit, eşecul unei guvernări care nu numai că nu a îndreptăţit speranţele puse în ea, dar a şi deschis larg uşa celor care mai fuseseră la guvernare şi o părăsiseră printr-un veritabil blam electoral. Dl Constantinescu&Comp au reuşit performanţa de a demonstra acestui electorat că dracul nu fusese chiar atât de negru şi că, vorba bătrânilor, rău cu rău, dar mai rău fără rău.
Acum, cum spuneam, dl Constantinescu ridică din nou glasul împotriva Securităţii, cea care-l 'învingea' în plin mandat, asumându-şi o parte din responsabilitatea eşecului formulei în care a fost adoptată legea de deconspirare a acesteia. Spunea dânsul că la vremea respectivă, după câştigarea alegerilor, Coaliţia se afla în minoritate în parlament şi că unele persoane suspuse au fost şantajate? Pentru ce? Pentru trecutul lor politic! Cine a fost de vină că persoane cu trecut reproşabil au ajuns în funcţii de răspundere unde au putut fi şantajate. Mai spune de Constantinescu că, personal, a preferat o lege imperfectă, absenţei sale. Curios, fostul preşedinte se află pe aceeaşi lungime de undă cu cel actual, care parcă l-a citat când s-a referit la legea declarării averilor - lege cu care dl Constantinescu nu este, bineînţeles, de acord.

Dar, asta e situaţia. Istoria se repetă, şi uneori chiar şi oamenii. Despre greşeli să nu mai vorbim.