Calitatea – sau funcþia – de consilier a fost, practic, inexistentã înainte de revoluþie. Ea a înflorit odatã cu democraþia, oferind un rost mulþimii de veleitari fãrã calificãri precise, care se puteau insera astfel în mecanismele puterii.
Locul în care care a prosperat, cu adevãrat ºi cu ample implicaþii în context, a fost palatul Cotroceni. În primul sãu mandat, Iliescu a avut doar vreo trei consilieri, selectaþi dintre oamenii cu care lucrase ºi pe care-i cunoºtea. Treptat, numãrul lor a crescut, s-au împãrþit pe douã categorii (consilieri prezidenþiali ºi consilieri de stat), primii fiind mai ceva decât ceilalþi. Constantinescu n-a pus mare preþ pe ei ºi a avut, probabil, cei mai puþini: Zoe Petre, fiul sãu Dan, Dorin Marian ºi-o perioadã, Hamagea. În concepþia sa, preºedintele cerenist se considera suficient de deºtept pentru a nu fi nevoit sã plece urechea la ce-i spun unul sau altul, ca un veritabil lider zonal ce era. În ultimul sãu mandat, Iliescu a avut echipa cea mai stabilã, cu care ºi-a început ºi ºi-a sfârºit mandatul: ªtireanu, Creþu, Miculescu erau oameni noi pe care preºedintele i-a mandatat cu încrederea sa pânã la capãt.
La venirea lui Traian Bãsescu la Cotroceni, lucrurile s-au schimbat fundamental. Odatã cu creºterea explozivã a schemei – organigrama prezidenþialã a sporit, de la cei vreo 80 de angajaþi iniþiali, la circa 100 (odatã cu preluarea grãdinarilor ºi a altor funcþii administrative) pânã la vârful de astãzi, de peste 250 de oameni, ilustrând perfect alegoria omului gras pe care-l duce în spinare omul slab – statul!
Principala caracteristicã a armatei de consilieri care-l înconjoarã pe preºedinte este fluctuaþia. Pe puþin vreo 50 de persoane au deþinut în cartea de muncã aceastã calificare pluridisciplinarã, mai mult de jumãtate dintre ei pãrãsind, din diferite motive, Palatul ºi pe preºedinte. Echipa de start, alcãtuitã dupã principii solide s-a destrãmat rapid: Blaga – a plecat la Guvern, Stolojan s-a îndreptat ºi el cãtre zãri mai senine, Pleºu n-a rezistat prea multe lungile marºuri pe coridoare ºi aºteptãrile interminabile în secretariatul din care se auzea clar clinchetul de pahare din interior ºi vocea caldã a Elenei Udrea. Adriana ºi Elvis Sãftoiu l-au „trãdat” pe cel ce le fusese idol, dupã ce Bãsescu l-a licenþiat pe soþ din funcþia nepotrivitã de ºef al spionajului, Mihai Stãniºoaia s-a fãcut ministru iar Alexandra Gãtej a fost doveditã ca fiind colaboratoare a Securitãþii. Din schema preponderent femininã, la un moment dat, au ieºit Stana Anghelescu, dupã sinuciderea soþului cercetat pentru trafic de þigãri ºi Elena Udrea, cea înconjuratã de prea multã invidie femininã, datoritã poziþiei dominante pe care ºi-o adjudecase – episodul legat de ignoranþa sa în materie de politicã externã fiind doar un pretext.
Ultimul – dar nu cel de pe urmã – este sociologul Lãzãrescu. Despãrþirea are loc pe un fond amiabil – prin voinþa pãrþilor. Explicaþia oferitã de autorul basmelor cu Albã ca Yãpada ºi piticii politici este cã nu doreºte ca prin evaluãrile sale sociologice – de care nu se poate lipsi – sã afecteze în vreun fel politica oficialã a Cotrocenilor. E un punct de vedere. Adevãrul-adevãrat este cã Traian Bãsescu, care n-a pus niciodatã preþ pe pãrerile consilierilor – nu prea suferã în anturajul sãu persoanele cu personalitate, care-l pot stânjeni în miºcãri ºi decizii. De aceea preferã sã se despartã de ele atunci când lucrurile riscã sã capete o turnurã incomodã.
ÃŽntrebarea pe care ºi-o pun mulþi acum este doar cine va fi urmãtorul? Din lista de cvasianonimi rãmaºi se desprinde candidatura „canibalului” Cãtãlin Avramescu, ale cãrui repetate lovituri cu bâta în balta mass media riscã sã-l transforme într-un etalon deranjant. Cât despre Vladimir Lãzãrescu, cred cã n-ar fi exclus sã-l reîntâlnim, dupã remaniere, pe vreo listã de candidaþi la funcþii executive. |