Dupã ce a pierdut, practic, toþi consilierii, cu excepþia eternei Adriana Sãftoiu, Traian Bãsescu pare a se fi dumirit brusc asupra restului acestei categorii ºi a numit, dintr-un foc, patru noi consilieri. Toþi patru, relativ cunoscuþi: Bogdan Teodoriu, un veteran FSN - PD, a fost promovat din interior. A fost readus Cristian Preda ( mai fãcuse un stagiu la Cotroceni, scurt, în mandatul lui Constantinescu), cel care s-a ocupat de Francofonie, membru cu vechi ºtate al GDS, alãturi de Sebastian Lãzãroiu, fost director la CURS, om care ºtie cum se fac ºi mai ales - cum se citesc sondajele, ºi Mihai Stãniºoarã, ºi el un veteran FSN - PD, cu o poziþie importantã în Parlament. Cu aceste recrutãri se cristalizeazã cele douã bazine de acumulare din care se "înfruptã" preºedintele: societatea civilã ºi partidul din care a fãcut parte ºi pe care l-a condus cu infinit mai multã autoritate decât Petre Roman. Cu noii veniþi, numãrul persoanelor rulate în birourile consilierilor trece bine de 15. Cu toate acestea, pânã acum Traian Bãsescu nu a prea dat senzaþia cã pune vreun preþ pe eventualele sfaturi pe care le-ar putea primi. ªi nici nu i-a tratat pe aceºtia ca pe niºte persoane al cãrui rang e demn de respect. Îmi amintesc cã Andrei Pleºu a dat bir cu fugiþii dupã câteva luni, sãtul de marºurile lungi pe coridoare, de aºteptãrile în anticamerã când ºeful avea conferinþe private cu Elena Udrea ºi de rezoluþiile verbale fãrã perdea. Istoria consilierilor de la Cotroceni reflectã, într-un fel, personalitatea preºedinþilor. Cel care a dat sentimentul în cea mai mare mãsurã cã se bazeazã pe acest corp de experþi a fost Ion Iliescu. S-au ºi perindat pe lângã el nume devenite ºi rãmase importante în politicã: Boda, Talpeº, Secãreº, Paºcu, ªtireanu, Constantinescu. Emil Constantinescu era comvins, datoritã aurei sale de lider zonal, cã n-are nevoie de consilieri, el fiind cel mai bun sfãtuitor al sãu. De aceea nici nu s-au prea înghesuit mulþi sã-ºi caute acolo o slujbã. Evoluþia situaþiei politice începe sã punã, însã, probleme legate de ascuþirea luptei dintre palate, care face necesare mobilizãri de trupe. Nu mai este vorba de un turnir a doi cavaleri singuratici, cãlare pe cai albi. Disputa devine una de tranºee, cu lunetiºti ºi servanþi de artilerie grea. Traian Bãsescu pare a fi înþeles cã nu se mai poate baza pe propria sa intuiþie ºi pe inspiraþia de moment, cã ridicând impotriva sa o coaliþie de genul celei prezente, compusã din partide, parlament, instituþii pe care nu le controleazã ºi o nouã parte a societãþii civile, trebuie sã delege competenþe ºi sarcini de execuþia staff-ului plãtit de la buget.