Pânã sã-i semnaleze jurnaliºtii cazul, fostului – deja – ministru al Muncii, Nelu Ioan Botiº, nici nu i-a trecut prin cap cã s-ar putea afla într-un conflict de interese. Ale cui cu cine? Ba, din contrã, domnia sa putea sã fie convins cã este o conjuncþie aproape perfectã, în care interesul statului, de a consuma ceva fonduri europene – dintre cele care ºi aºa zac neaccesate – ºi interesul familiei sale, de a pune osul la treabã, pin nevastã, în reconversia profesionalã a unora dintre cei pe care politica guvernului Boc i-a trimis în ºomaj, contra unei modice retribuþii pentru servicii de consiliere, de vreo 80 de milioane pe lunã, coincideau aproape perfect. Cu atât mai mult cu cât asociaþia care-ºi asuma aceastã dificilã sarcinã fusese înfiinþatã chisr de cãtre dl ministru, pe când era doar ºef peste ºomerii din Satu Mare, scop în care a pus la dispoziþia societãþii propriul sãu domiciliu ºi propriul sãu telefon.
Dubiile iniþiale pe care le-a avut dl Botiº, legate de incompatibilitate ºi eventuala lipsã de moralitate a acestei acþiuni sunt ºi ele pe deplin justificate. Aceastã amplã operaþiune de reconversie profesionalã a poporului român a devenit cea mai eficientã formã de accesare a fondurilor europene.
Au înflorit, pur ºi simplu, pe tot cuprinsul þãrii, fundaþii ºi asociaþii care au decis sã-ºi asume aceastã dificilã sarcinã. Au obþinut banii europeni cu uºurinþã – mai ales când în compunerea echipelor de specialiºti s-au aflat reprezentanþi ai unor partide cu renume prin instituþiile responsabile de derularea proiectelor. Zeci, sute de mii de persoane din anturajul iniþiatorilor - de la membri de familie, la cumetri ºi amici – au devenit peste noapte specialiºti în diverse discipline, ale cãror taine le-au dezvãluit unor cursanþi strînºi cu arcanul de pe la cârciumile în care-ºi fãceau veacul. Dacã cineva îºi va pune în minte sã facã o statisticã a românilor care au trecut prin astfel de cursuri, va avea surpriza sã constate cã în România nu numai cã n-ar trebui sã existe ºomaj, dar cã am fi nevoiþi sã aducem forþã de muncã de pe aiurea.
Cinstit vorbind, deci: de ce sã aibã mustrãri de conºtiinþã dl Botiº, când mai toatã lumea pe care o ºtia dânsul fãcea aºa ceva? Nu s-a aruncat sã facã afaceri cu statul, n-a înfiinþat firme cãrora sã le facã rost de contracte cu instituþiile pe care le patrona, n-a înºelat fiscul cu plata TVA-ului sau a impozitelor – cum fac atâþia dintre colegii domniei sale de parlament ºi de guvern. A contribuit doar la ridicarea nivelului de pregãtire al maselor ºi a stimulat abosrbþia de bani europeni. Cã o parte au ajuns ºi în buzunarele consoartei nu poate constitui un capãt de þarã: unde este, deci, conflictul de interese? |
|
| Accesari:
3536
|
Adauga o opinie