Cu o sutã de kilometri la orã a traversat Ilie Ilaºcu graniþa dintre Basarabia ºi România, lãsându-i cu ochii în soarele primãverii pe cei veniþi sã-l întâmpine cu florile care au mai rãmas de pe urma podurilor de peste Prut. A fost un prim duº rece dintre cele pe care prizonierul din Transnistria le va produce, fãrã voia lui, diferitelor tabere care ºi-l doresc cu orice preþ pe post de fanion politic. Practic, destinul eroic al patriotului basarabean ia sfârºit aici, odatã cu ieºirea sa pe porþile temniþei care i-a întreþinut cultul. Nimic nou sub soare, din acest punct de vedere. Din sferele înalte ale dramatismului, Ilie Ilaºcu coboarã în mocirla vieþii de fiecare zi, pe post de pradã ºi trofeu. Bãtãlia confiscãrii lui Ilaºcu este ºi va fi una durã. Sunt implicate pãrþi care-ºi trag direct merite din procesul complex care a generat evenimentul eliberãrii sale. Prima este, desigur, Preºedinþia României, care chiar prevestise, cu trei zile înainte, o asemenea posibilitate reieºitã din convorbirile purtate cu omologul basarabean. Al doilea este ministrul de Externe, care nu ezitã sã lege iniþiativa ministrului rus de externe de presiunile sau de persuasiunile domnului Geoanã pe lângã omologul sãu ºi pe lângã autoritãþile continentale în mijlocul cãrora se miºcã precum peºtele în apã, prin misia pe care o îndeplineºte pe bazã de OSCE. Al treilea - ºi, probabil, cel mai pãgubit - este Partidul România Mare, al cãrui demers electoral realizat prin punerea lui Ilaºcu pe listele sale capãtã acum, prin succesiunea evenimentelor, un caracter prioritar ºi premonitoriu. Sfâºiat între toate aceste prioritãþi, probabil cã Ilaºcu va sfârºi prin a-i nemulþumi pe toþi, fãcându-i sã creadã cã nu li se recunosc meritele ºi nu li se întoarce cu profit datoria moralã. Tentativele centrifuge de confiscare a lui Ilaºcu vor sfârºi, inevitabil, printr-o la fel de dramaticã abandonare a sa, ca ºi detenþia care i-a hrãnit aura. Bun-venit printre politicieni, Ilie Ilaºcu! |