Conform tehnicii atât de ingenios disecate de Orwell ĂŽn al sĂŁu „1984”, comuniÂştii au reuÂşit performanĂža de a rescrie permanent istoria, ĂŽn viziunea convenabilĂŁ lor. Cu sprijinul istoricilor obedienĂži, ei au mistificat continuu faptele, falsificând evenimente care de cele mai multe ori aveau doar o vagĂŁ legaturĂŁ cu realitatea. Unul dintre acestea a fost „insurecĂžia” de la 23 august 1944. Atunci, ĂŽn urmĂŁ cu 63 de ani, a avut loc o loviturĂŁ de palat ĂŽn urma cĂŁreia regele, ĂŽn ĂŽnĂželegere cu reprezentanĂži ai partidelor, ĂŽntre care Âşi comuniÂştii, l-a arestat pe Antonescu, cĂŁruia i s-a ĂŽntins o cursĂŁ, Âşi a declarat ĂŽntoarcerea armelor ĂŽmpotriva fostului aliat. A fost o miÂşcare faÞã de care nu exista o alternativĂŁ, ĂŽn condiĂžiile ĂŽn care tĂŁvĂŁlugul sovietic stĂŁtea sĂŁ se pravaleascĂŁ asupra României, cu tot riscul de a confirma ĂŽncĂŁ odatĂŁ incapacitatea noastrĂŁ financiarĂŁ de a fi un partener credibil, pentru care plĂŁtim Âşi astĂŁzi tribut moral. Antonescu ĂŽnsuÂşi ar fi procedat la o soluĂžie  asemĂŁnĂŁtoare, poate mai demnĂŁ, dacĂŁ ar fi avut rĂŁgazul sĂŁ-Âşi punĂŁ ĂŽn aplicare planurile. Nu l-a avut. ÂŞi astfel, mareÂşalul, ĂŽn loc sĂŁ ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşeascĂŁ soarta omologului sĂŁu finlandez, Mannerheim, acopeit de onoruri de chiar cei ĂŽmpotriva cĂŁrora luptase, a sfârÂşit prin a fi ĂŽmpuÂşcat de proprii sĂŁi concetĂŁĂženi, la comanda fermĂŁ a lui Stalin.
Istoria are ĂŽnsĂŁ regulile ei. Nu lasĂŁ loc pentru „dacĂŁ” Âşi „poate”. Este cert ĂŽnsĂŁ cĂŁ ceea ce s-a ĂŽntâmplat la 23 august 1944 a scutit maÂşina de rĂŁzboi sovieticĂŁ de jertfe Âşi cheltuieli ĂŽnsemnate, trecute ĂŽn contul nostru ca aliaĂži doar pânĂŁ la socoteala finalĂŁ.Variantele succesive de reconstruire a momentului istoric au evoluat pânĂŁ la imaginea idilicĂŁ a unui partid comunist neĂŽnfricat care, cĂŁlare pe un cal alb, a ĂŽngenuncheat tirania antonescianĂŁ Âşi a deschis drumul, larg, armatei roÂşii eliberatoare. Eliberatoare de ce, nu s-a precizat niciodatĂŁ. Rolul regelui Âşi al partidelor istorice a scĂŁzut continuu pânĂŁ la a rĂŁmâne simpli figuranĂži ĂŽn fresca dedicatĂŁ „insurecĂžiei populare antifascistĂŁ Âşi anticapitalistĂŁ” – daca reĂžin bine formularea.
Ca de obicei, poporul a fost mai puĂžin sensibil la esenÞã Âşi nuanĂže.A fost ĂŽnsĂŁ sensibil la recuzita prin care comuniÂştii au fĂŁcut din aniversare un spectacol omagial, dotat cu toatĂŁ recuzita: defilare, care alegorice, eroi ai muncii Âşi, ĂŽn final, aÂşteptaĂžii ĂŽndelung crenvurÂşti Âşi mititei, ĂŽnsoĂžiĂži de berea aferentĂŁ, regal culinar la care visam cu nerĂŁbdare, preĂž de un an, masele largi de oameni ai muncii. În  memoria colectivĂŁ probabil cĂŁ acesta rĂŁmâne elementul principal  de referinÞã al marii sĂŁrbĂŁtori comuniste, realizatĂŁ prin obiÂşnuitul procedeu al confiscĂŁrii.