Dacă pentru a învăța ce este democrația ne sunt necesari - conform previziunilor optimiste ale dlui Brucan - 20 de ani, acomodarea cu rigorile economiei de piață și ale concurenței în general se pare că ne va lua mai puțin timp. Cei cinci ani care au trecut ne-au introdus în vocabular o serie de noțiuni al căror conținut ne îmbogățește în mod cert nu numai limbajul, dar și orizontul de viață: privatizare, impozite, faliment, accize, inițiativă, risc, profit, evaziune, patron, negociere, acreditiv, fraudă, escrocherie, abuz, protecție, șomaj, ofertă și altele. Parcă, însă, nici unul dintre acești termeni nu are impactul pe care-l are CONCURENȚA. Sistemul concurențial, altul decât cel practicat sub comunism și care căpătase sensul păgubos al "caprei vecinului". Ideea că trebuie să te masori cu cineva și să câștigi competiția pentru a putea exista - cu toate riscurile pe care le implică aceasta - a fost străină, vreme de jumătate de secol, câtorva generații de români.
Cea mai interesantă si mai sugestivă secvență concurentială ne-a oferit-o acest ultim Revelion în care patru posturi de televiziune s-au bătut pur și simplu pentru a-și câștiga spectatorii. TVR, Antena 1, TELE 7abc și PRO TV au făcut tot ce Ie-a stat în putință pentru a demonstra că sunt competitive, străduindu-se să învingă în acest maraton decisiv.
Cine a câștigat? Spectatorul. Consumatorul. Plătitorul... |