Ultimul sondaj IMAS prezintã date aflate în concordanþã cu tendinþele ultimelor luni. Dar, ca orice sondaj efectuat între scrutinuri, are doza sa de relativitate pe care intenþia, în cazul iminenþei votului, o modificã adeseori spectaculos.
Ce ne spune sondajul, cu marja sa iminentã de eroare? Cã procesul de eroziune al actualei puteri a debutat mai devreme decât era de aºteptat ºi cã avanseazã în ritm susþinut. Alianþa a scãzut, de la cele 66,2% procente din ianuarie (substanþial peste procentul care i-a permis sã acceadã la guvernare) la doar 50%, ceea ce înseamnã o pierdere lunarã de aproximativ douã procente. În aceeaºi perioadã, PSD a crescut, de la 18,8% la 30,2%, într-un ritm de 1,4 procente pe lunã. În cazul sãu, procentul de plecare corespunde nu atât ponderii sale reale, cât impresiei determinate de insuccesul electoral ºi post-electoral, precum ºi dezvãluirilor fãcute de noua putere, suprapuse peste criza internã din partid. Creºterea nu se datoreazã nici ea vreunui progres organizatoric intern, ci reaºezãrii electoratului desprins de propensiunile electorale. O evoluþie mult mai semnificativã a avut însã PRM, în cãdere liberã la alegerile din 2004, dar cu creºtere simptomaticã pe fondul dificultãþilor generale ale guvernãrii.
La nivelul persoanelor, Bãsescu îþi menþine supremaþia la un nivel apropiat de Alianþã (50,4%), dar reculul sãu e mai drastic decât al acesteia: 22,4 procente! Tãriceanu este cel mai marcat de uzura precoce a guvernãrii, el scãzând practic la jumãtate (de la 64,4% la 32,7%). Surprinzãtor - pentru situaþia realã din PSD, este trendul ascendent al lui Geoanã: de la 37,3% la 44,3%.
Ce vor sã spunã aceste cifre? În primul rând - concluzie poate paradoxalã - cã populaþia este mai puþin afectatã de incompetenþa sau neprofesionalismul multora dintre reprezentanþii noii puteri, decât de hoþia ºi incorectitudinile celor ale vechii puteri. Alegãtorul român pare sã accepte mai uºor nepriceperea decât lãcomia ºi asta e o lecþie de þinut minte, mai ales din partea unui partid care, pe fond, a realizat mai multe lucruri bune, palpabile, decât cele pentru care a fost suspectat sau acuzat. Important este însã de vãzut pânã la ce nivel e dispus electoratul sã accepte o situaþie care, pe zi ce trece, adaugã noi restricþii sau dificultãþi în viaþa de fiecare zi. ªi cum vor departaja aceste lucruri între un preºedinte-locomotivã ºi un guvern-vagon de marfã, care încep sã o ia pe cãi diferite. Cu riscurile de rigoare.