Teatrul Evului Mediu, cunoscut sub numele de ‚commedia del’arte’ se baza pe un truc simplu: complicitatea dintre actori ºi spectatori. Aceºtia din urmã se prefãceau a nu vedea ºi a nu înþelege ceea ce nu servea tema, dimpotrivã stimulând ºi dirijând jocul actorilor în direcþia cunoscutã ºi aºteptatã de toatã lumea. Adicã, un fel de ‚voi vã faceþi cã jucaþi ºi noi ne facem cã vã credem’…
Cam aºa se întâmplã în politica româneascã actualã: avem câteva personaje, despre care ºtim totul, ºi care nu fac altceva, de-a lungul actelor, decât sã rosteascã replici mereu rostite, sã-ºi dea în mod repetat cu mãtura în cap, sã-ºi punã piedici, dând brânciuri în hohotele de râs ale asistenþei.
Cu totul ºi cu totul demn de aceastã artã mi s-a pãrut recentul schimb de scrisori dintre preºedinte ºi premier, care, mai nou, dialogheazã pe calea corespondenþei. Parcã-i ºi vezi scriind cu râvnã, trecându-ºi limba pe marginea plicului pentru a-l lipi, punând marca ºi repezindu-se la cutia poºtalã pentru ca, mai apoi sã aºtepte, fremãtând, dupã uºã, sã sune poºtaºul cu rãspunsul.
Ce-ºi scriu cei doi fruntaºi ai naþiei. Pãi, despre caniculã. ªi despre secetã. Cum stã ºi bine unui om venit din popor ºi întors la acesta cãlare pe referendum. Traian Bãsescu se aratã foarte îngrijorat de modul în care soarele pârjoleºte culturile sub privirile nesimþitoare ale responsabililor publici. ªi îi cere fostului sãu prieten Tãriceanu sã ia toate mãsurile pentru a contracara efectele negative ale secetei. Mã mir doar cã anterior n-a fãcut o vizitã de lucru pe o tarla crãpatã sahelic de soarele Bãrãganului, pentru a dialoga cu þãranii care au furat tuburile de irigaþii pe tema incompetenþei guvernului. Ce face ‚andrisantul’? Cãlin Popescu Tãriceanu? Rãspunde, tot pe calea poºtei. ªi zice cã e impresionat de faptul cã pe preºedinte îl preocupã grija faþã de guvern, drept pentru care îi cere ajutorul: sã implice societatea civilã în lupta cu antiseceta! Care societate civilã? Sã fim serioºi: o ºtie toatã lumea: aia care a fost la Neptun cu elicopteru’ sã se întâlneascã cu preºedintele ºi sã punã þara la cale. Societatea civilã aceea care le ºtie pe toate ºi dã lecþii la orice orã din zi ºi din noapte, pe orice temã. Are dreptate Tãriceanu: sã se treacã de la teorie la practicã. Sã-i vedem pe civici la treabã, udând porumbul cu stropitoarea ºi floarea-soarelui cu cana.
Un lucru este cert: din corespondenþa celor doi va rezulta o nouã faþã a societãþii civile – una mai activã ºi mai pragmaticã, care-ar putea-o face sã se transforme în partid ºi, în cele din urmã, sã ajungã la guvernare! |