IeºiÞi din scena politicã ºi intraÞi În antologia umorului, Þãrãniºtii nu contenesc sã distreze publicul cu fel de fel de trãznãi. Ultima vine din partea Biroului NaÞional de Conducere care a hotãrât ca În luna iulie toÞi membrii acestuia, ca ºi ai DelegaÞiei Permanente, sã-ºi publice averile. Gestul este cu atât mai comic cu cât nimeni nu se mai Întreabã dacã au sau nu avere. Faptul cã nu mai prezintã importanÞã, de nici un fel, cã nu mai impresioneazã ºi nu mai intereseazã pe nimeni, este suficient de notoriu ºi iniÞiativa - altfel lãudabilã - nu mai stârneºte decât zâmbete condescendente. Acuma s-a trezit! - ar mai putea spune naivii În ale politicii. De ce n-au fãcut-o când au intrat ºi când au ieºit de la putere? De ce nu i-au obligat atunci pe Mureºan ºi pe Sârbu sã declare cu ce s-au pricopsit de pe urma ministeriatelor lor? Acum i-au cam dat afarã, iar cei rãmaºi sã dea socotealã nu sunt interesanÞi decât prin prisma unui eventual calcul: sã vedem ce au azi prin buzunare ºi, apoi, sã-i mai cãutãm peste doi-trei ani, sã vedem dacã le-a rãmas ceva... DeclaraÞia pe avere este o chestie delicatã. Ea este, ar putea fi, operantã, În cazul celor aflaÞi la putere sau prin preajma ei. A celor care au, Într-un fel sau altul, posibilitatea sã-ºi mânjeascã degetele cu mierea din butoiul public. Ce mai au, acum, În comun, Þãrãniºtii, cu acest butoi? Privitul de la distanÞã, poate. Ši salivatul de rigoare. Poate cã dl Ciorbea a imaginat o micã diversiune: noi ne prefacem cã ne declarãm averile, ca dã-i impresionãm pe alÞii, ºi sã-i determinãm sã facã acelaºi lucru! Sã nu fim, Însã, Încã odatã naivi, ºi sã ne imaginãm cã va Þine. Nimeni n-are timp acum, mai ales la putere, de asemenea fleacuri. Sunt cestiuni arzãtoare la ordinea zilei, iar aceasta poate fi lãsatã pentru finele lui 2004, În viitoarea campanie electoralã. Pânã atunci, Þãrãniºtii n-au decât sã se joace de-a "declaraÞia pe avere". Tot n-au ce face altceva.