Povestea asta cu adopþiile internaþionale dureazã deja de trei ani ºi promite sã se inflameze încã odatã. Pentru motivul cã, deºi oficial s-a instituit un moratoriu asupra lor, neoficial circa 800 de copii au continuat sã fie adoptaþi de cãtre cetãþenii strãini în aceastã perioadã. Dna Ema Nicholson, care s-a angajat în aceastã bãtãlie luând-o ca pe o cauzã personalã se simte extrem de frustratã. ªi este de înþeles. În timp ce dânsa se pupa ºi se îmbrãþiºa cu premierul ºi cu dl ªerban Mihãilescu, fericitã de faptul cã România nu-ºi mai vinde copiii de prisos, în culise, "pe þeavã", cum se spune, traficul continua. ªi ar fi fost greu sã nu fie aºa. Miza puþinor altor lucruri petrecute în aceºti ani a fost atât de mare ca aceea a adopþiilor. Pe de o parte - disperarea cu care o serie de familii ºi-au dorit copiii proveniþi dintr-o zonã mai puþin atinsã de flagelul drogurilor ºi al SIDA, cum e consideratã România, lucru pentru care au fost în stare sã ofere sume mari de bani. Iar pe de alta, reþelele de trafic autohtone, care au înflorit în jurul unor Fundaþii cu obiective de faþadã caritabile. Acestea din urmã au fost principalii sponsori ai campaniei de convingere a guvernului român cã, decât sã-ºi þinã în condiþii vitrege copiii pe care pãrinþii nu-i mai vor, e mai bine sã le ofere ºansa unui alt fel de viaþã în cãminele viitorilor pãrinþi. Ca un numãr oarecare dintre adopþiile efectuate de-a lungul anilor au avut scopuri neclare sau oneroase (s-a vorbit despre prelevãri de organe pentru transplanturi) nu este un fapt dovedit, dar nici imposibil. Cert este cã autoritãþile au întârziat nepermis de mult adoptarea unei legislaþii clare ºi coerente în acest domeniu, lucru peste care s-au suprapus ºi presiunile extraordinare fãcute pentru continuarea adopþiilor de cãtre înalte oficialitãþi strãine care nu puteau fi refuzate. Criza pe care a fãcut-o dna Nicholson este de înþeles. ªi ea nu face decât sã confirme o alta: cronica noastrã lipsã de consecvenþã ºi de seriozitate.