Era un banc, pe vremea lui CeauÂşescu, despre semnificaĂžiile coloanei infinitului: ba te strânge, ba te lasĂŁ  era explicaĂžia alternanĂžei dintre modulele romboidale ale monumentului.ÂŞi asta  la infinit! Modelul se potriveÂşte aproape perfect liberalilor.Cu ei se ĂŽntâmplĂŁ, din '90 ĂŽncoace, ce se ĂŽntâmpla cu noi toĂži, pe vremea rĂŁposatului. Ba se unesc, ba se destramĂŁ. Au pornit ca un monolit, sub Câmpeanu, cu atu-ul major al unei alternative reale la oala comunĂŁ fesenistĂŁ.Euforia n-a durat mult.PânĂŁ dupĂŁ alegeri, când aripa tânĂŁrĂŁ a eternului disident Patriciu, s-a desprins de venerabilul corp liberal, fâlfâind ĂŽn jurul lui Petre Roman, pe care l-a Âşi asistat ĂŽn guvernare.Dezastrul din alegerile din 92, când partidul a ratat intrarea ĂŽn parlament, dupĂŁ un exerciĂžiu furtunos de co-guvernare ĂŽn cabinetul Stolojan, a avut drept consecinÞã ieÂşirea din scenĂŁ a lui Câmpeanu, la istoricul congres de la Poiana BraÂşov, deschizând cale liberĂŁ aripilor Âşi aripioarelor liberale de tot felul.PNL-ul marca, primul, criza veleitarismului politic.Partidul devenise, rapid, prea mic, pentru câÞi simĂžeau chemarea divinĂŁ a lideratului.CataramĂŁ, Cerveni, Manolescu, Câmpeanu chiar, aveau sĂŁ se aÂşeze ĂŽn fruntea unor mici oÂşti de strânsurĂŁ, dornici sĂŁ cucereascĂŁ inaccesibila redutĂŁ a puterii.ConvenĂžia DemocraticĂŁ din '96 a fost aceea care a reuÂşit sĂŁ creeze o regrupare a forĂželor Âşi o reunificare  dificilĂŁ Âşi niciodatĂŁ deplinĂŁ – a istoricului partid.Trecut cu emoĂžii peste hop-ul alegerilor din 2000 Âşi salvat de la o soartĂŁ asemĂŁnĂŁtoare cu a ÞãrĂŁniÂştilor doar de flerul de sforar al lui Stoica, PNL-ul se aflĂŁ iar ĂŽn pragul destrĂŁmĂŁrii.Ca o ironie a sorĂžii, tot Patriciul este cel care suflĂŁ ĂŽn trompeta sciziunii Âşi lucrurile evolueazĂŁ, sigur, spre o nouĂŁ fazĂŁ a coloanei infinite liberale.