Caracterizat prin modestie ºi supunere, pânã sã vinã aceastã explozie care l-a propulsat în vârful administraþiei ca prim ministru, acum Emil Boc dã zilnic semne de schimbare.
Singurul lucru care nu se modificã din personalitatea sa este aplombul ºi convingerea cu care pledeazã pentru cauze pe care mai ieri le veºtejea cu entuziasm. Las la o parte principiile juridice, unde când era în opoziþie credea cu totul altceva decât atunci când a ajuns la putere. Este vorba despre cele morale: respingerea fermã a corupþiei ºi a abuzului în portretul-robot al posibililor sãi colaboratori, sau a nepotismului ºi favoritismului în lucrul cu subordonaþii.
De când a venit la Palatul Victoria, Emil Boc lucreazã cu conºtiinciozitate ardeleneascã la construcþia unui „clan”, dupã toate regulile clasice. Dã afarã 150 de funcþionari ai Cancelariei, pe motiv cã au fost angajaþi politic de fostul premier ºi îi înlocuieºte cu alþi 150 dedicaþi politic sie ºi partidului sãu. Desfiinþeazã douã organisme importante de control, justificându-se prin faptul cã membrii acestora nu s-ar putea achita de sarcini atunci când ar avea de verificat clienþi ai fostei puteri, dar nu ne dã nici un indiciu asupra modului în care noii controlori se vor comporta atunci când vor avea de-a face cu clientela noii puteri. Prins cu ocaua micã atunci când o rubedenie cu acelaºi nume e gãsitã printre duiumul de consilieri aduºi de la Cluj, susþine fãrã sã clipeascã cã habar n-are cum a ajuns aceasta acolo ºi cã, de fapt, nici nu prea îi este rudã, fiind doar o nepoatã de-a cincea spiþã. Premierul Boc, odatã intrat în pâine, se dovedeºte mai creativ decât Nãstase ºi Tãriceanu luaþi la un loc: critic acerb al puzderiei de consilieri de la cabinet, el nu numai cã-i înmulþeºte pe aceºtia exponenþial, aducându-i cu cheltuieli înmulþite tocmai din Clujul natal, dar ºi inventeazã noi categorii de personal: fostul sãu ºofer devine secretar, iar în momenclator apar, alãturi de consilieri ºi secretari personali, curierii personali! Adicã ãia care de colo-colo câte ceva ºi care trebuie musai sã poarte eticheta noului stãpân.
Palatul Victoria devine un fel de „colibã a unchiului Boc”, în care-ºi gãseºte adãpost pe bani buni aproape toatã primãria de la Cluj, alãturi de nenumãraþi alþi foºti colegi, vecini ºi cunoºtinþe, selecþionaþi – bineînþeles – pe criteriul competenþei absolute. Marele adversar al politizãrii aparatului de stat a devenit marele promotor al principiului stalinist „cine nu e cu mine e împotriva mea, iar cine e cu mine rãmâne pe drumuri!”.
Spor la treabã, domnule unchi!
|
| Accesari:
2647
|
Adauga o opinie