Una dintre marile performanÞe Înregistrate de Guvernul Boc este aceea de a recurs pentru a 11-a oarã la procedura asumãrii responsabilitãÞii guvernamentale pentru a putea adopta o lege organicã. Adicã mai mult decât toate guvernele anterioare luate la un loc. O operaÞiune cu caracter excepÞional a fost introdusã, deci, În categoria celor curente.

ExplicaÞia este simplã: fragila majoritate de care dispune Executivul nu Îi permite sã urmeze calea legalã, parlamentarã. ªi atunci, este preferatã acea soluÞie care implicã un risc considerabil: de a crea o portiÞã spre anularea nu doar a reglementãrii În sine ci ºi a consecinÞelor sale imediate. De ce insistã, totuºi, Boc În aceastã direcÞie?

Primul rãspuns, cel mai comod, este cã ar fi cerinÞe externe - europene sau mondial-financiare. Al doilea - cã Întregul mecanism social este pe cale de a intra În colaps În condiÞiile În care una sau mai multe dintre componentele reformiste Întârzie sã funcÞioneze.

Probabil cĂŁ dintre toate cele 11 reglementĂŁri forĂžate de Guvern, Codul Muncii este cea mai importantĂŁ. EvoluĂžia societĂŁĂžii din ultimii ani Âşi, mai ales, consecinĂžele crizei economice, au evidenĂžiat o tot mai pronunĂžatĂŁ neadaptare a legislaĂžiei la realitatea prezentĂŁ. Prefacerile prin care a trecut Âşi trece piaĂža muncii sunt mari.

Modelul clasic, de tip "penitenciar" nu mai este valabil decât În foarte micã mãsurã. Formele de prestare a muncii s-au diversificat, iar opÞiunile s-au multiplicat. Munca temporarã sau part-time este tot mai prezentã În viaÞa oamenilor, iar angajatorul universal - statul - a fãcut loc unei sumedenii de antreprenori cu posibilitãÞi diferite. Este mai mult decât necesar ca legislaÞia sã nu rãmânã În loc devenind o piedicã În calea revirimentului economic. Premierul zice bine cã noul cod are ca scop crearea de noi locuri de muncã dar face o mare eroare dacã κi Închipuie cã e suficient, locurile de muncã le creazã În primul rând capitalul ºi investiÞiile, capitole pentru care Executivul nu are Încã soluÞii.

Ar fi de discutat de ce se opun cu atâta Îndârjire ºi sindicatele, ºi unele patronate ºi partidele din afara arcului Puterii. Sindicatele κi vãd periclitate bunã parte din privilegiile pe care le-au dobândit pe seama slãbicinilor statului. OpoziÞia, din principu. Unele patronate pentru cã altele sunt de acord. Aspectul cel mai important Îl constituie, Însã, interesele colaterale ale iniÞiatorului. Cãci aºa ceva existã, ºi este foarte concret. Este vorba de oportunitatea pe care puterea actualã ºi-o creazã pentru a elimina din aministraÞie personalul indezirabil, moºtenit ºi de a-l Înlocui - consolidânu-l pe termen lung, cu cel fidel. Lucru pe care, În condiÞiile actualelor prevederi nu prea poate sã-l facã - vezi doar situaÞia celor trei rânduri de ºefi de deconcentrate!