Faptul cã bulgarii primesc liber pentru Europa, iar noi ar trebui sã mai stãm cel puÞin cinci luni la coadã nu mi se pare atât de catastrofal cât vor sã ne convingã unii. Problema vizelor a fost exarcebatã din raÞiuni politice. Unii au vrut sã ne convingã cã numai ei pot sã ne aducã "liberul" pentru Europa - iar dacã nu li s-a oferit rãgazul necesar nu e vina lor, ci a electoratului care n-a mai avut rãbdare; alÞii Þin sã ne ÎncredinÞeze cã numai din incapacitatea celorlalÞi de a Îndeplini niºte condiÞii elementare, astãzi ei sunt nevoiÞi sã transpire pentru a Îndrepta lucrurile. Mai este, desigur, ºi problema cu bulgarii: ne-a plãcut mereu sã credem ca suntem mai buni ca ei: iatã, Însã, ca "bulgarizarea" devine, din termen de ocarã care era, un argument de valoare. Sunt În Europa (la plimbare!) Înaintea noastrã ºi probabil cã acelaºi lucru se va Întâmpla ºi cu intrarea În NATO. Vizele bulgãreºti sunt rezultatul unei voinÞe politice mult mai clare, dar ºi al unei situaÞii diferite. Bulgarii n-au graniÞã cu ex-URSS-ul, de unde curg valurile de imigranÞi ilegali. GraniÞa asta o avem noi ºi tot noi suntem cei care nu sunt În stare sã o controleze. Nu suntem În stare sã ne controlam nici mãcar proprii concetãÞeni care ne fac de ocarã prin toatã Europa. Dincolo de asta cred cã chestiuna implicã douã aspecte: primul este cã imigraÞia clandestinã nu va putea fi stopatã altfel decât economic. Când oamenii se vor simÞi la adãpost de vicisitudinile vieÞii cotidiene În prima lor Þarã, nu se vor mai avânta de nebuni, În necunoscut, riscând tratamente umilitoare. Al doilea este ca nevoia românilor de a umbla de-a lungul ºi de-a latul Europei nu este chiar atât de mare cum ne place sã credem cã ei ar face-o dacã ar putea. Clasa celor care-ºi pot permite sã facã turism vest-european este Încã destul de redusã. ªi aceºtia reuºesc sã cãlãtoreascã chiar dacã pentru asta trebuie sã ia vize. Altele sunt problemele pentru care guvernanÞii ar trebui sã se batã În acest moment ºi ele Þin de alte câteva drepturi fundamentale: dreptul la un loc de muncã, la un trai decent, la o pensie rezonabilã. Dupã acestea va veni, firesc ºi dreptul la libera circulaÞie.