Dupã ce ani de zile ne-am luptat sã primim de la americani ''clauza naþiunii celei mai favorizate'' pe care Ceauºescu, în megalomania lui, o respinsese, iatã-ne din nou în situaþia de a obþine - fãrã voia noastrã - o altã clauzã. Cea de ''salvagardare''. Este un mod elegant de a denumi o sancþiune. Pentru cã asta este, de fapt, clauza de salvagardare. N-a fost inventatã special pentru noi. Ea exista ºi pentru valul care ne-a precedat la intrarea în Uniune, dar n-a fost cazul sã fie invocatã. Pentru simplul motiv cã toþi noii-veniþi ºi-au fãcut temele corect ºi la timpul cuvenit. Europenii, de fapt, nici nu considerã cã ar fi o sancþiune. Este mai degrabã o mãsurã de protecþie pentru ei. În sensul cã dacã noi nu ne îngrijim cum trebuie ºi dobândim vreun guturai, vor avea grijã sã nu intrãm, cã sã le transmitem microbul, înainte ca boala noastrã sã-ºi facã ciclul complet. Iar acest ciclu este de un an.Guvernarea precedentã ºi cea actualã ne-au inoculat sentimentul cã nu existã alternativã la acest termen. Nu ni s-a prea explicat de ce, dar am înþeles cu mintea noastrã cã dacã nu intrãm va fi o tragedie. O catastrofã mai mare decât toate inundaþiile la un loc ºi un eventual cutremur. A fost, poate, o formulã de auto-exorcizare, de mobilizare, promovatã însã primitiv ºi fãrã nuanþe. A cãpãtat chiar valoare de dogmã, aºa încât aproape nimeni nu a îndrãznit sã mai întrebe: de ce? Ce se întâmplã dacã ãºtia ne pun ºtampila cã n-am fãcut tot ce trebuie ºi nu intrãm? Ce se întâmplã atunci?Nimic. Nimic altceva decât cã într-un an distanþa dintre noi ºi ultimii intraþi se va mãri ºi mai mult - cu toate circumstanþele care vor însoþi acest decalaj. Nu va fi o tragedie, ci doar o dramã: a fondurilor europene reduse, a agresiunii agenþilor economici puternici asupra unei economii nepuse pe picioare; a unui nivel de trai în continuare scãzut. Sub presiunea, mai ales a propriilor dificultãþi ºi neîmpliniri, decât a autoritãþilor europene, guvernanþii noºtri au început sã accepte ideea. A fãcut-o premierul Tãriceanu, tot mai convins, probabil, cã cu oastea de strânsurã pe care i-a alcãtuit-o ''monstruasa ºi imorala'' coaliþie nu prea are ºanse de victorie. Probabil cã mâine-poimâine ne va spune ºi preºedintele aceleaºi lucruri: la urma urmelor, nici 1 ianuarie 2008 nu e de aruncat. ªi, poate cã întârzierea asta ne va ajuta sã fim ceva mai bine pregãtiþi, sã nu intrãm fãrã suflu de pe urma unui efort prelungit. De aici ºi pânã la ideea cã nici dacã nu intrãm deloc în Uniune n-o sã fie un capãt de þarã mai e puþin. Norocul nostru cã nu ne mai lasã ei ºi folosesc clauza pe post de ciomag ºi morcov. Doar-doar ne-or urni...