Dupã Summit-ul NATO, venirea Madonnei în turneu la Bucureºti reprezintã evenimentul major care dã peste cap echilibrul oraºului ºi concentreazã atenþia mijloacelor media. Invadarea parcului Izvor de construcþiile gigantice ale scenei ºi spaþiilor anexe a dat semnalul febrei. Marþi, toatã presa n-a avut decât un singur gând: sã surprindã mãcar o secvenþã cu Madonna, la sosirea pe aeroport sau la cazarea în hotel. Unele posturi au fãcut din asta un breaking news, altele l-au tratat în tonalitate amuzantã dar nimeni nu l-a exclus din meniul zilei.
Am stat sã mã întreb dacã febra asta mediaticã are ºi un corespondent în starea de spirit a populaþiei. A unei pãrþi a sa, cu siguranþã. ªi doar dacã ar fi sã-i numãrãm pe cei vreo 70.000 de spectatori care au plãtit (în plinã crizã) preþuri piperate pentru bilete, de chiar 20 de milioane! Care a fost „valoarea adãugatã” a acestui concert? Destul de micã, dupã pãrerea mea. Prestaþiile „live” ale a majoritãþii vedetelor muzicii sunt net inferioare înregistrãrilor din studio ºi ceea ce primeºte în primul rând spectatorul este vacarmul ºi buimãceala cauzatã de jocurile agresive ale luminii.
Madonna nu este una dintre marile voci, marile talente interpretative ale showbizz-ului. Ca ºi Michael Jackson, ea este un produs ultrasofisticat ºi ultraambalat al fabricanþilor de astfel de evenimente. Ceea ce a oferit ea la Bucureºti n-a fost un concert, ci un complex spectacol de circ în care au fost de toate: ºi gãlãgie ºi multã miºcare, ºi sport, ºi o paradã a modei ºi momente în care s-a încercat provocarea unei isterii în masã. ªi s-a reuºit, pentru cã existã o categorie de „populaþie” care are nevoie sã-ºi exhibe pornirile, fie pe stadion, la meciurile de fotbal, fie în parc, la concerte ºi „evenimente”. Cred, pânã la urmã, cã mobilul principal al umplerii parcului Izvor a fost mai ales curiozitatea: de a vedea cum se miºcã, cum se dã peste cap, cum se unduieºte o femeie de peste 50 de ani care luptã curajos cu vârsta ºi cu muzica. Pentru cã asta a devenit, în primul rând, Madonna: o curiozitate ambulantã, care sfideazã convenienþele ºi încearcã sã ºocheze prin tot ceea ce face pe scenã ºi în afara ei.
Turneul Madonnei e o mare afacere, care angreneazã personal ºi mijloace, dar care nu transferã calitate. O voce modestã ºi un repertoriu cu puþine repere adevãrate (ºi alea vechi de vreo 20 de ani) se pot transforma, iatã, prin tehnologie ºi inovaþie, într-un eveniment. Din care, însã, nu ne alegem cu mare lucru în afarã de amintirea restricþiilor ºi mãsurilor de securitate exceive, ca deobicei.