Cu o dezarmantã seninãtate, ministrul de Externe a recunoscut cã la Summit, logodnica sa a fost mai „vizibilã” decât el însuºi. Imagini cu domniºoara viitoare doamnã Cioroianu, dând mâna cu Laura Bush sau conversând cu dna Bãsescu s-au putut vedea în aproape toate ziarele în care n-au apãrut fotografii cu ministrul de Externe.
De ce a fost atât de puþin vizibil? Din cauza protocolului, zice domnia sa, care nu i-ar fi prevãzut un rol mai activ. Din fericire, zic tot mai mulþi comentatori, pentru cã în acest fel a fost scutit de riscul de a mai face gafe dintre cele pe care le realizeazã cu regularitate la diverse întruniri ºi evenimente.
Chiar în preajma Summit-ului, Adrian Cioroianu a aniversat un an de la numirea sa în funcþie. A fost o numire controversatã ºi amânatã: dupã scandalul care a dus la demisia lui Ungureanu, Tãriceanu s-a încãpãþânat sã-l propunã pe Cioroianu, respins odatã de Bãsescu pe motiv de lipsã de experienþã ºi impus cu ocazia remanierii ministeriale. Cã cei care-i reproºau lipsa de experienþã aveau dreptate s-a vãzut destul de repede, la o conferinþã de presã cu Condoleezza Rice când Cioroianu n-a emis decât interjecþii. Au venit apoi, pe rând, celelalte gafe, cu ecoul lor adeseori disproporþionat, dar real. Dacã la început taberele simpatizanþilor ºi opozanþilot erau relativ egale, balanþa a înclinat constant în defavoarea ministrului. Ultimul care-l acuzã, cu argumente credibile, este chiar cel cãruia i-a fost secretar la partid – Teodor Stolojan.
Eclipsa ministrului pe perioada Summit-ului a coincis cu aceea a ministerului. Piesã principalã, alãturi de Apãrare, a edificiului organizatoric, MAE a fost la fel de absent în desfãºurarea evenimentului precum ministrul sãu. Mã uit pe organigrama ministerului ºi am un prim rãspuns: din cei 7 secretari de stat care constituie aparatul de conducere, nici unul nu are un coeficient minim de notorietate. Aþi auzit de Horaþiu Rãzvan Radu, de Jan Gavrilã, de Mihai Gheorghiu, Anton Niculescu, Iulian Buga sau Rãduþa Dana Matache? Singurul de care poate cã aþi auzit este Alexandru Victor Micula, ºi asta datoritã numelui pe care-l împarte cu magnaþii alcoolului. Aceºti anonimi conferã lipsa de autoritate ºi de credibilitate a unui minister care pare sã fi fost abandonat în grabã de cãtre toþi cei care mai aveau câte ceva în comun cu diplomaþia (noroc cã la Summit l-au adus de la pensie pe dl Dinicã, cã altfel ar fi fost dezastru!)
Cu ce este vinovat Cioroianu de aceastã situaþie? Dupã pãrerea mea, cu nimic. E om ºi, ca orice om are orgoliile sale. I-a plãcut ºi-i place sã fie ministru, chiar dacã nu se pricepe. Dar aici, la Externe, nepriceperea poate fi explozivã. Sigur, e plin guvernul Tãriceanu de miniºtri care nu se pricep la nimic. Dar asta nu este o scuzã pentru lãsarea în paraginã a unui domeniu esenþial pentru supravieþuirea noastrã ca entitate politicã.
Se-aude cã, tardiv cum le face pe toate, premierul s-ar gândi sã-l schimbe pe dl Cioroianu. Sã nu cumva s-o facã cu unul de acelaºi calibru...
P.S. Am tot respectul pentru omul de culturã, istoricul Cioroianu. O minimã prudenþã ºi o autoevaluare realistã ar fi trebuit însã sã-l reþinã în a se arunca într-o aventurã din care istoricul ºi omul de culturã n-a avut decât de pierdut.