Cu o dezarmantă seninătate, ministrul de Externe a recunoscut că la Summit, logodnica sa a fost mai „vizibilă” decât el însuşi. Imagini cu domnişoara viitoare doamnă Cioroianu, dând mâna cu Laura Bush sau conversând cu dna Băsescu s-au putut vedea în aproape toate ziarele în care n-au apărut fotografii cu ministrul de Externe.

De ce a fost atât de puţin vizibil? Din cauza protocolului, zice domnia sa, care nu i-ar fi prevăzut un rol mai activ. Din fericire, zic tot mai mulţi comentatori, pentru că în acest fel a fost scutit de riscul de a mai face gafe dintre cele pe care le realizează cu regularitate la diverse întruniri şi evenimente.

Chiar în preajma Summit-ului, Adrian Cioroianu a aniversat un an de la numirea sa în funcţie. A fost o numire controversată şi amânată: după scandalul care a dus la demisia lui Ungureanu, Tăriceanu s-a încăpăţânat să-l propună pe Cioroianu, respins odată de Băsescu pe motiv de lipsă de experienţă şi impus cu ocazia remanierii ministeriale. Că cei care-i reproşau lipsa de experienţă aveau dreptate s-a văzut destul de repede, la o conferinţă de presă cu Condoleezza Rice când Cioroianu n-a emis decât interjecţii. Au venit apoi, pe rând, celelalte gafe, cu ecoul lor adeseori disproporţionat, dar real. Dacă la început taberele simpatizanţilor şi opozanţilot erau relativ egale, balanţa a înclinat constant în defavoarea ministrului. Ultimul care-l acuză, cu argumente credibile, este chiar cel căruia i-a fost secretar la partid – Teodor Stolojan.
Eclipsa ministrului pe perioada Summit-ului a coincis cu aceea a ministerului. Piesă principală, alături de Apărare, a edificiului organizatoric, MAE a fost la fel de absent în desfăşurarea evenimentului precum ministrul său. Mă uit pe organigrama ministerului şi am un prim răspuns: din cei 7 secretari de stat care constituie aparatul de conducere, nici unul nu are un coeficient minim de notorietate. Aţi auzit de Horaţiu Răzvan Radu, de Jan Gavrilă, de Mihai Gheorghiu, Anton Niculescu, Iulian Buga sau Răduţa Dana Matache? Singurul de care poate că aţi auzit este Alexandru Victor Micula, şi asta datorită numelui pe care-l împarte cu magnaţii alcoolului. Aceşti anonimi conferă lipsa de autoritate şi de credibilitate a unui minister care pare să fi fost abandonat în grabă de către toţi cei care mai aveau câte ceva în comun cu diplomaţia (noroc că la Summit l-au adus de la pensie pe dl Dinică, că altfel ar fi fost dezastru!)
Cu ce este vinovat Cioroianu de această situaţie? După părerea mea, cu nimic. E om şi, ca orice om are orgoliile sale. I-a plăcut şi-i place să fie ministru, chiar dacă nu se pricepe. Dar aici, la Externe, nepriceperea poate fi explozivă. Sigur, e plin guvernul Tăriceanu de miniştri care nu se pricep la nimic. Dar asta nu este o scuză pentru lăsarea în paragină a unui domeniu esenţial pentru supravieţuirea noastră ca entitate politică.
Se-aude că, tardiv cum le face pe toate, premierul s-ar gândi să-l schimbe pe dl Cioroianu. Să nu cumva s-o facă cu unul de acelaşi calibru...
P.S. Am tot respectul pentru omul de cultură, istoricul Cioroianu. O minimă prudenţă şi o autoevaluare realistă ar fi trebuit însă să-l reţină în a se arunca într-o aventură din care istoricul şi omul de cultură n-a avut decât de pierdut.