A spus-o Însuºi premierul Boc: România nu a mai trecut printr-o situaÞie atât de dificilã de la al doilea razboi mondial Încoace. Asta Înseamnã cã ne aflãm Într-o situaÞie excepÞionalã, cu consecinÞe dintre cele mai grave ºi care reclamã atitudini ºi mãsuri excepÞionale.

Ce se Întâmplã la noi? Dacã n-ar fi dramatic, ar trebui sã te umfle râsul! E ca ºi cum, pe o corabie care stã sã se ducã la fund, echipajul se bate pe un loc mai În faÞã pe punte, de unde sã se vadã mai bine apusul soarelui.

Care este principala preocupare a clasei politice ĂŽn general Âşi a parlamentarilor ĂŽn special? Scaunul lui GeoanĂŁ! Exact! Fotoliul de preÂşedinte al Senatului. Cum s-ar spune, cel al Âşefului de echipaj, care ar putea prelua comanda dacĂŁ, Doamne-fereÂşte, cĂŁpitanul ar fi aruncat peste bord.

Disputa care se duce de aproape o sãptãmânã a Înfierbântat spiritele. Se scotoceºte prin textele de lege ºi prin regulamente. Se fluturã, triumfãtor, câte un paragraf. Se rostesc tirade mustind de obiectivitate. Se reclamã cu tremolouri caÞavenciene În voce, interesul naÞional.
Despre ce este vorba, în fond? Despre o banalã bãtaie pe ciolan. Un ciolan care, când cei doi dulãi, s-au aliat ca sã execute guvernarea, a fost repartizat unuia dintre ei, în virtutea algoritmului. Între timp, însã, dulãii s-au încãierat, au rupt lanþul care-i þinea împreunã ºi acum trag din rãsputeri de os. Dulãul cãruia-i aparþinea de drept zice cã regulamentul coteþului prevede clar: ai parte de os pe toatã perioada convenitã. Celãlalt are altã pãrere: nu mai eºti în cuºca alianþei, nu mai ai nici osul! Ce regulament! Regula o face cel mai tare. ªi eu sunt mai tare, cã stãpânul m-a crescut de mic ºi ºtie cã-i sunt fidel.

Circul care are loc la Senat este demn de pana unui nou Caragiale. Umorul e Însã sufocat de penibil, iar satisfacÞia spectatorului este copleºitã de sentimentul, de amãrãciune pe care-o trezeºte peisajul degradant al lãcomiei ºi egoismului aleºilor. ObstinaÞia unora este egalatã de lãcomia altora ºi demersul amândurora vine În contradicÞie flagrantã cu tot ceea ce este cu adevãrat important ºi presant Într-un moment În care totul ameninÞã sã se prãbuºeascã În jurul nostru datorita enormei Încãrcãturi de incompetenÞã, egoism ºi dezinteres.