Declanşat într-o tonalitate emoţională, scandalul CREDIT BANK dezvăluie, cu fiecare zi, amploarea neregulilor şi a diletantismului managerial ce au condus la actuala criză, lese tot mai mult la iveală o condamnabilă lejeritate ce s-a crezut a fi caracteristică economiei de piaţă, contrapusă tematic rigidităţilor de sorginte etatistă. Firele de care trag acum de zor Parchetul General şi Poliţia promit să dezvăluie o pilduitoare anatomie a eşecului. Probabil că Credit Bank va rămâne în istoria postrevoluţionară ca modelul negativ al unei privatizări care sare nonşalant peste etape şi reguli. Cine-şi închipuie însă că acesta este un caz izolat se înşală. Neregulile şi expedientele din str. Corbeni sunt tipice - în mai mică sau mai mare măsură, după caz - întregului sistem bancar. Un sistem care s-a confruntat cu o gravă criză de creştere, în care potenţialul uman şi de profesionalism s-a dovedit insuficient cerinţelor pentru o asemenea prestaţie. Cu alte cuvinte, dispunem la ora actuală de prea puţini bancheri (autentici) pentru numărul de bănci existente. Acest lucru mă face să cred - deşi n-as dori - că CREDIT BANK este doar unul dintre episoadele unei drame în mai multe acte. Lipsurile şi erorile comise vor avea scadenţe precise. Singura incertitudine ţine doar de identitatea celei care urmează. A băncii pe care (s)căderea de CREDIT o va antrena după sine.