Declanșat într-o tonalitate emoțională, scandalul CREDIT BANK dezvăluie, cu fiecare zi, amploarea neregulilor și a diletantismului managerial ce au condus la actuala criză, lese tot mai mult la iveală o condamnabilă lejeritate ce s-a crezut a fi caracteristică economiei de piață, contrapusă tematic rigidităților de sorginte etatistă. Firele de care trag acum de zor Parchetul General și Poliția promit să dezvăluie o pilduitoare anatomie a eșecului. Probabil că Credit Bank va rămâne în istoria postrevoluționară ca modelul negativ al unei privatizări care sare nonșalant peste etape și reguli. Cine-și închipuie însă că acesta este un caz izolat se înșală. Neregulile și expedientele din str. Corbeni sunt tipice - în mai mică sau mai mare măsură, după caz - întregului sistem bancar. Un sistem care s-a confruntat cu o gravă criză de creștere, în care potențialul uman și de profesionalism s-a dovedit insuficient cerințelor pentru o asemenea prestație. Cu alte cuvinte, dispunem la ora actuală de prea puțini bancheri (autentici) pentru numărul de bănci existente. Acest lucru mă face să cred - deși n-as dori - că CREDIT BANK este doar unul dintre episoadele unei drame în mai multe acte. Lipsurile și erorile comise vor avea scadențe precise. Singura incertitudine ține doar de identitatea celei care urmează. A băncii pe care (s)căderea de CREDIT o va antrena după sine.