Dupã ºapte ani, tot Într-un septembrie, America suportã un nou atac, mai violent ºi cu urmãri mai profunde decÎt cel care a fãcut una cu pãmântul semeÞele turnuri gemene. Aproape ca la o comandã marile bãnci, fala Americii, au Început sã trosneascã din Încheieturi ºi sã se prãbuºeascã una dupã alta Într-un nor de dolari zdrenÞãroºi zburând În toate pãrÞile ºi acoperind ca un praf radioactiv casele celor care nu vor mai putea sã le plãteascã.

Nu se Âştie ĂŽncĂŁ ce s-a ĂŽntĂŽmplat din punct de vedere tehnic, care a fost detonatorul acestui proces –cĂŁci despre aÂşa ceva se vorbeÂşte, despre marile sume, imense, scoase ca la o comandĂŁ din bĂŁnci. Este cert ĂŽnsĂŁ cĂŁ terenul era pregĂŁtit pentru aÂşa ceva de bancherii ĂŽnÂşiÂşi. În aroganĂža sa, sistemul bancar american s-a crezut intangibil Âşi n-a mai avut mĂŁsurĂŁ ĂŽn goana dupĂŁ câºtig. Marii preÂşedinĂži de bĂŁnci au fost orbiĂži de bonusurile personale Âşi n-au ami Ăžinut cont cĂŁ plapuma creditului nu poate fi ĂŽntinsĂŁ la nesfârÂşit. ConsecinĂža este clarĂŁ: filmul nu va mai putea fi reluat de unde s-a rupt. Va trebui turnat un altul, cu alĂži actori Âşi cu altĂŁ recuzitĂŁ. ÂŞi cu alĂži bani.

Crizele fac parte din ADN-ul societĂŁĂžii. Ele constituie momentul de descĂŁrcare a unor tensiuni acumulate pânĂŁ ala pragul critic. Pentru o parte – de obicei cea mai mare – a societĂŁĂžii, ele constituie o catastrofĂŁ. Pentru o alta, mult mai micĂŁ, sunt manĂŁ cereascĂŁ. AÂşa cum a zis-o Âşi Lavoisier, nici ĂŽn societate nu se poate face abstarcĂžie de principiul legii sale: nimic nu se câºtigĂŁ, nimic nu se pierde – totul se transferĂŁ! Dintr-un cont ĂŽn altul. EmoĂžionalitatea face ca la astfel de ocazii sĂŁ se vadĂŁ mai bine perdanĂžii Âşi disperarea. ExistĂŁ ĂŽnsĂŁ cei care câºtigĂŁ, Âşi nu puĂžin. Cei care se vor instala la comenzile urmĂŁtoarei etape.

Crahul, marele crah din septembrie a mai pus în evidenþã ceva: coerenþa net superiaorã a pieþei comune europene. Într-o lume tot mai globalizatã este aproape imposibil sã te pui la adãpost de efectele unei crize. Cutremurul de pe Wall Street n-amai generat însã tsunami-ul devastator la care ne-am fi aºteptat. De cealaltã parte a Atlanticului au ajuns mai degrabã temerile ºi emoþia. Europa s-a dovedit, din primele momente, aptã sã reacþioneze în mod coordonat ºi eficient, limitând efectele crizei. Desigur, sunt lucruri ce nu pot fi controlate, ºi cea mai necontrolabilã este panica.Cea care desãvârseºte dezastrele. Sunt ãnsã semne cã aceasta poate fi þinutã în limite rezonabile.

Dar cel mai surprinzĂŁtor lucru rĂŁmâne acela cĂŁ lecĂžiile pe care ni se propun de vreo douĂŁzeci de ani despre valorile economiei de piaÞã Âşi  ale concurenĂžialitĂŁĂžii, a rolului statului nu mai fac nici doi bani de când Congresul a votat „subvenĂžionarea” sisitemului bancar falit.