Este absurd să ne închipuim că, de pildă, toţi cei 24 de candidaţi înscrişi în cursa pentru fotoliul de primar general al Capitalei, ar nutri în străfundul sufletului lor, speranţa să câştige. Alegerile nu sunt, totuşi, o loterie, în care fiecare să aibă procentul său de şansă. Există în mod necesar, favoriţi, între care se va da bătălia finală. Cu trei zile înainte de cel de-al patrulea exerciţiu al alegerilor locale cursa se duce în doi: Băsescu şi Geoană. Vor merge, "şold la şold" în turul 2, unde ordinea din primul s-ar putea să nu mai fie aceeaşi. Cel mai mult de pierdut ar avea Băsescu, cel care şi-a făcut o campanie moderată, mizând pe notorietatea dobândită în cursul luptelor de gherilă cu consiliul general social-democrat. Cel mai mult de câştigat ar avea Geoană, cel aruncat în apa rece a competiţiei locale în ideea de a se întrema pentru viitoare confruntări mai dure. Dacă va pierde, se va întoarce la Externe, să-şi termine mandatul, dar va intra mai greu în viitoarele competiţii, pe motiv de perdant... Ce înseamnă aceste alegeri pentru ceilalţi? Pentru Mitică Dragomir, prilejul de a se da în stambă pe toate canalele şi de a mai cuceri alte simpatii la galerie, unde domină categoric concurenţa. În ordinea procentului de sondaje, pe locul 4 ar veni Monica Tatoiu, care-şi înscrie titlul de prim candidat-femeie la o asemenea demnitate publică. Din păcate, suportul mediatic al PUR-ului nu-i este suficient pentru a convinge, chiar dacă sunt evidente calităţile de manager pe care le deţine în mod indubitabil. Pentru generalul Mircea Chelaru, un procent de 4-5% în sufragiile electoratului din Capitală ar însemna o renaştere a PUNR-ului, căzut victimă a dezechilibrului intervenit în relaţia sa cu UDMR. Pentru Mugur Ciuvică, 1 sau 2 procente ar însemna enorm, certificând demersul aproape disperat al Alianţei profesorului Constantinescu. La fel şi pentru Mircea Baciu, cel prin care URR doreşte să obţină confirmarea existenţei sale. Pentru Victor Ciorbea, ceva voturi ar însemna o reînviere a nobilelor idealuri ţărăniste întinate de exerciţiul puterii, în timp ce pentru analistul Cornel Codiţă e un test aproape personal: în ce măsură cuvântul scris şi opinia au ecou în electorat? Restul sunt figuranţi absoluţi, rezultatul de la urne neavând alt rol decât să-i îngroape definitiv în anonimatul din care au căutat să scape cu această ocazie.