Printre subiectele care au ieşit în evidenţă cu prilejul "scandalului OTV" figurează şi acela al "liberului" acces al Opoziţiei la canalele de comunicare în masă.  Ba, chiar, CNA s-a simţit obligat să dea un ucaz potrivit căruia la o cantitate de "două treimi" ştiri de-ale Puterii să se vină şi cu un adaos de "o treime" Opoziţie.  Această prevedere se referă, în special, la televiziunea publică şi la radioul de acelaşi fel. În presa scrisă lucrurile stau niţel altfel, aceasta fiind în totalitate privată şi neexistând instrumentul prin care să i se poată impune un astfel de control.  Dar, oricum, politicienii sunt interesaţi în primul rând de audiovizual, şi abia apoi de celelalte mijloace mass-media.  Măsura iniţiată de CNA nu mi se pare a fi în ordine.  Pentru că nu o instituţie a statului este cea îndrepţită să stabilească cota de interes a unor formaţiuni politice - pentru că despre acest lucru este vorba.  Nu-mi amintesc ca în precedenta legislatură să fi fost nevoie de o astfel de măsură.  Deşi în Opoziţie, PDSR-ul apărea destul de des pe toate posturile şi nimeni nu s-a plâns că ar fi obstrucţionat pe vreun canal - inclusiv pe cel public.  Acest lucru se întâmpla pentru că PDSR-ul avea suficientă forţă şi suficiente motive pentru a i se face auzită vocea.  Cine altcineva este de vină pentru faptul că glasurile firave ale PNL şi PD nu se aud?  Că doar exhibiţionismul lui Băsescu mai străbate prin plasa de resemnare ce s-a lăsat peste cele două partide?  Cine altcineva decât ele însele, liderii lor, programele lor, incapaciatea lor de a induce cel mai mic sentiment de nelinişte partidului aflat la o putere discreţionară?  Singurul îndreptăţit la un astfel de protest ar fi PRM-ul lui Vadim, dar aici problema e alta: că ceea ce are de spus Vadim este greu de suportat nu doar pentru urechile publicului, dar mai ales pentru cele ale autorităţilor publice.  Aici da, se poate spune că se operează - la nivel individual, sugestional şi nu decizional - o anumită cenzură - şi, dacă am avea în faţă o situaţie normală, am putea spune că OTV-ul este un exemplu.  Sunt aproape sigur că dacă PNL şi PD ar reuşi să iasă din letargia inter-electorală, şi ar avea capacitatea să elaboreze platforme şi puncte de vedere viabile,  CNA-ul n-ar mai avea decât, poate, să stăvilească, prin vreo reglementare, excesul de Opoziţie pe unde.