Printre subiectele care au ieșit în evidență cu prilejul "scandalului OTV" figurează și acela al "liberului" acces al Opoziției la canalele de comunicare în masă. Ba, chiar, CNA s-a simțit obligat să dea un ucaz potrivit căruia la o cantitate de "două treimi" știri de-ale Puterii să se vină și cu un adaos de "o treime" Opoziție. Această prevedere se referă, în special, la televiziunea publică și la radioul de același fel. În presa scrisă lucrurile stau nițel altfel, aceasta fiind în totalitate privată și neexistând instrumentul prin care să i se poată impune un astfel de control. Dar, oricum, politicienii sunt interesați în primul rând de audiovizual, și abia apoi de celelalte mijloace mass-media. Măsura inițiată de CNA nu mi se pare a fi în ordine. Pentru că nu o instituție a statului este cea îndrepțită să stabilească cota de interes a unor formațiuni politice - pentru că despre acest lucru este vorba. Nu-mi amintesc ca în precedenta legislatură să fi fost nevoie de o astfel de măsură. Deși în Opoziție, PDSR-ul apărea destul de des pe toate posturile și nimeni nu s-a plâns că ar fi obstrucționat pe vreun canal - inclusiv pe cel public. Acest lucru se întâmpla pentru că PDSR-ul avea suficientă forță și suficiente motive pentru a i se face auzită vocea. Cine altcineva este de vină pentru faptul că glasurile firave ale PNL și PD nu se aud? Că doar exhibiționismul lui Băsescu mai străbate prin plasa de resemnare ce s-a lăsat peste cele două partide? Cine altcineva decât ele însele, liderii lor, programele lor, incapaciatea lor de a induce cel mai mic sentiment de neliniște partidului aflat la o putere discreționară? Singurul îndreptățit la un astfel de protest ar fi PRM-ul lui Vadim, dar aici problema e alta: că ceea ce are de spus Vadim este greu de suportat nu doar pentru urechile publicului, dar mai ales pentru cele ale autorităților publice. Aici da, se poate spune că se operează - la nivel individual, sugestional și nu decizional - o anumită cenzură - și, dacă am avea în față o situație normală, am putea spune că OTV-ul este un exemplu. Sunt aproape sigur că dacă PNL și PD ar reuși să iasă din letargia inter-electorală, și ar avea capacitatea să elaboreze platforme și puncte de vedere viabile, CNA-ul n-ar mai avea decât, poate, să stăvilească, prin vreo reglementare, excesul de Opoziție pe unde. |