Premierul a salutat “venirea” chinezilor pe piaþa româneascã. La deschiderea Chinatown-ului din Afumaþi. Emil Boc a fãcut o eroare: chinezii n-au venit! Erau aici! Tot aºa ºi capitalul investit în acest proiect: banii n-au fost aduºi din China, ci au fost fãcuþi aici, în special prin contrabandã, neplata TVA ºi a altor taxe, evaziune fiscalã în masã. Sunt lucruri pe care consilierii premierului ar fi trebuit sã le afle de la cei de la care primesc informaþii. Binecuvântând investiþia de la Afumaþi, premierul n-a fãcut altceva decât sã valideze o stare de fapt.
Relaþiile politice româno-chineze de dupã Revoluþie au avut ºi au ceva curios: deºi ne-am desprins doctrina ºi de lumea lor, deºi suntem o naþiune micã, fãrã un cuvânt de spus pe scena internaþionalã, în comparaþie cu forþa tot mai mare pe care o deþin ei, liderii chinezi au rãmas cu o slãbiciune inexplicabilã pentru noi. Poate cã e vorba de o chestiune sentimentalã – încã mai sunt la comandã oameni care au studiat în România, vorbesc româneºte ºi iubesc cultura româneascã. Cine ºtie. Cert este cã mai toate vizitele la nivel înalt au fost privite de partea chinezã cu maximã seriozitate. Am avut privilegiul sã mã aflu alãturi de delegaþiile româneºti, în calitate de jurnalist, la câteva dintre acestea ºi sã constat exatraordinara disponibilitate a autoritãþilor de a strânge o colaborare rãmasã mai mereu la stadiul declaraþiilor. China ne-a oferit, imediat dupã Revoluþie, un ajutor nerambursabil de câteva sute de milioane de dolari. La fiecare vizitã ni s-au fãcut oferte dintre cele mai serioase: construcþia ºoselei de centurã a Capitalei, a podului dintre Galaþi ºi Brãila, realizarea unei companii mixte de telecomunicaþii – ca sã enumãr doar câteva – rãmase toate literã moartã din cauza ezitãrilor ºi neînþelegerilor din partea românã. Erau oferte însoþite de finanþãri. Cei care le-au rejectat s-au prevalat de argumentul fals cã Uniunea Europeanã n-ar privi cu ochi buni o asemenea cooperare. De fapt, la originea tuturor acestor eºecuri a stat un lucru ruºinos: convingerea unor factori de decizie cã nu se meritã sã te hazardezi în acþiuni din care nu iese nimic sub raportul clasicei ºpãgi: chinezii, cu o economie de stat atent controlatã, nu pot da sau lua ºpãgi! Un viceprimar al Beijingului care a primit mitã de la Coca Cola, a fost împuºcat pe un stadion cu public. Anticorupþia chinezã lucreazã cu cel mai eficient instrument: glonþul! Au fost, sistematic, preferate contracte de genul Bechtel, aducãtoare de ºpãgi, unora cu companiile chineze – care au construit doar în ultimii zece ani peste 25.000 km de autostrãzi.
Aºa cã îndemnul premierului sunã cam în gol: ne vom mulþumi cu investitorii chinezi de pe-aici, cei care lucreazã eficient – cu banii noºtri. Alþii nu vor veni, atâta timp cât la vârf nu se va manifesta voinþa politicã necesarã. |