Miercuri, preşedintele Băsescu a erupt din nou, pe neaşteptate, la şedinţa CSM-ului. De data aceasta cu ceva mai multă modestie decât rândurile trecute, şi înlocuind ameninţările cu sugestii.
'Contenciosul' dintre forul magistraţilor şi echipa de dublu Băsescu-Macovei este de-acum de notorietate. Primii au lansat acuzaţii pe bandă rulantă, nemulţumiţi în special de componenţa Comitetului, rezultată din alegerile organizate de corpul magistraţilor. Vot democratic, dar care a dat rezultate nemulţumitoare, cel puţin printre cei doi reprezentanţi ai puterii executive. Că unele dintre rezervele formulate sunt justificate, nu este nici o îndoială. Însă maniera de forţă în care le-ar vrea rezolvate a fost considerată inacceptabilă de către membrii consiliului, aceştia ripostând public şi cu duritate, aşa cum a făcut-o recent Dan Lupaşcu. Preşedintele Băsescu nu este însă omul care să rămână impresionat sau marcat de critici. Domnia sa are un metabolism intelectual remarcabil care-l face să dea uitării iute la tot ceea ce nu-i convine şi să reia partida de acolo de unde consideră că ar avea şanse mai mari de câştig. Concret, la reuniunea de miercuri, dânsul a venit cu două propuneri. Una - acceptabilă, de bun simţ: şi anume ca acei membri ai Consiliului care cumulează funcţii de şefi de instanţe să renunţe la acestea. A doua - sugestia ca instanţele să nu mai ţină cont de viciile de procedură în procesele care-i au ca subiecţi pe marii infractori sau marii corupţi. La prima vedere, preşedintele ar putea să pară că are dreptate: prea de multe ori inşi cu vinovăţii evidente au scăpat basma-curată, uzând de serviciile unor avocaţi specializaţi în astfel de chichiţe. Problema care se pune însă automat este: ce facem, inaugurăm justiţia cu două viteze, cu două norme: una pentru inculpaţii obişnuiţi şi alta pentru cei 'speciali'? Cum adică să nu se ţină cont de procedură - care este însuşi fundamentul justiţiei? Nu cumva este o invitaţie să ne întoarcem la tipul de justiţie care nu are nici în clin, nici în mânecă cu democraţia?
Problema e alta şi se pare că preşedintele a greşit adresa: nu judecătorilor ar trebui să li se adreseze în această problemă, ci procurorilor, rugându-i să se dea la o parte pe cei care n-au învăţat să facă un dosar respectând toate normele şi să-i promoveze pe cei care ştiu. Sau pe cei care au şi capacitatea intelectuală şi pe cea profesională de a se lupta, în limitele legii, cu cei care o încalcă. Marea hibă a justiţiei române, care o face incompatibilă cu normele europene, este la Parchet! Urmăriţi, vă rog, ce se va întâmpla în cele câteva luni care ne mai rămân până la raportul de ţară din mai, cel decisiv, cu cele vreo 20 de dosare 'grele' ale domnului Daniel Morar, care au fost promise ca reprezentând schimbarea majoră în domeniu, şi veţi înţelege mai bine de ce ne poticnim de chichiţe de tot felul când dorim să rezolvăm probleme de esenţă!