Păstrând proporţiile, probabil că unii dintre liderii PSD traversează o stare de confuzie asemănătoare aceleia care l-a încercat pe fostul primar de Bacău, atunci când a constatat lipsa de receptivitate a conorăşenilor faţă de lucrurile bune pe care le-a realizat de-a lungul celor două mandate. Pentru că, indiferent cât de mult l-a 'ajutat' cu bani de la Guvern fratele său, oraşul a progresat în mod evident, este mai curat şi mai îngrijit şi economia locală prezintă toate semnele unei funcţionări tot mai bune. Asta este realitatea. Că Sechelariu n-a simţit pulsul lucrurilor şi n-a înţeles că stilul şi comportamentul său nu erau de natură să inducă recunoştinţa, este altă poveste, şi consecinţele acestei incapacităţi s-au văzut.Spuneam că unii dintre liderii la vârf ai PSD se află într-o poziţie asemănătoare. După ce au rezolvat problema vizelor în spaţiul Schengen, după ce au băgat România în NATO şi sunt pe cale să o promoveze şi în Uniunea Europeană, constată cu stupefacţie lipsa de recunoştinţă a unui electorat dispus parcă să dea mai degrabă gir unei Opoziţii care, în afară de promisiunile actuale, nu a produs decât dezastrul precedentei guvernări. Le este greu să înţeleagă că acelaşi electorat care i-a readus la putere în 2000, poate să uite atât de uşor că şi PD şi PNL au fost componenţii unei coaliţii care va rămâne în istorie pentru modul haotic şi rapace în care a gestionat ţara, lucruri de care actualii lideri ai D.A. nu sunt prea străini.Păstrând iarăşi proporţiile, să nu uităm că aceste stări de relativă amnezie nu sunt excepţii. Istoria cunoaşte numeroase exemple de acest fel şi n-aş aminti aici decât faptul că atunci când a câştigat Războiul, primul ministru englez Winston Churchill a pierdut alegerile şi a fost nevoit să sărbătorească victoria de pe margine, cu gustul amar al nerecunoştinţei celor care le oferise, practic, totul. Explicaţia pe care ar trebui să şi-o ofere liderii PSD nu este foarte complicată. Şi ea ţine de o concentrare excesivă pe problematica externă, în detrimentul celei interne. Pentru majoritatea populaţiei, nici libera circulaţie în Europa, nici umbrela NATO şi nici intrarea în UE nu pot compensa, deocamdată, lipsurile şi sărăcia, perspectiva nesigură a creşterii nivelului de trai, sau sfidarea de care au parte din partea unora dintre reprezentanţii actualei puteri. Aici trebuie căutată - şi găsită - cheia demersului pentru ca, peste 150 de zile, să nu se repete ce s-a întâmplat în urmă cu vreo 10.