Nu trebuie sã fii un fan al lui Dinu Patriciu sau ca acesta sã-þi fie neapãrat simpatic (dealtfel, a deprins cu dificultate sã dea deoparte acele gesturi care fãceau din el, pentru nu puþini dintre colegii de politicã, o persoanã dezagreabilã, mult prea dispusã sã spunã lucrurilor pe nume ºi sã scoatã la ivealã aspectele neplãcute ale convieþuirii curente) ca sã recunoºti cã a ajuns la o fazã de - sã-i zic - înþelepciune, care-i permite sã deschidã perspective neaºteptate asupra lucrurilor. Dupã o perioadã de politicianism acut, cu confruntãri dure ºi conflicte, Dinu Patriciu a pãrãsit, pentru câþiva ani, prima scenã politicã, dedicându-se afacerilor. Este una dintre primele persoane publice care a avut curajul sã spunã - contrar opiniei dominante - cã nu se poate, nu e nici folositor ºi nici moral sã te ocupi de politicã ºi de afaceri în acelaºi timp. ªi a dat chiar el un exemplu sugestiv renunþând, în trecuta legislaturã, la calitatea de parlamentar ºi neînnoindu-ºi mandatul în cea actualã. În tot acest timp, Patriciu a luat poziþie împotriva conflictelor de interese ºi a confruntãrilor din câmpul business-ului politic, clamând necesitatea unui parteneriat real între mediul de afaceri ºi clasa politicã, atâta timp cât principalul obiectiv al ambelor categorii este bunãstarea ºi propãºirea generalã. Patriciu a dorit sã arate, prin propriul sãu exemplu, cã se pot gãsi cãi de comunicare ºi de soluþionare a problemelor fãrã ca ataºamentul faþã de doctrina politicã sã fie afectat în vreun fel. Puþini l-au înþeles ºi mai puþini (inclusiv din propria-i tabãrã) au fost dispuºi sã-l înþeleagã. Sistematic ºi cu o oarecare îndreptãþire, contactele dintre oameni de afaceri ºi oamenii politici au fost vãzute ca încercãri ale primilor de a-i corupe pe ceilalþi ºi tendinþe de asumarea unor foloase necuvenite din partea celorlalþi. Înseºi suspiciunile prezidenþiale faþã de 'cercurile de interese' din jurul premierului ilustreazã aceastã mentalitate defectã ºi pãguboasã. ªi iarãºi are dreptate Patriciu când spune cã nici guvernul nu e o mãnãstire ºi nici afacerile un bordel, pentru ca apãrãtorii puritãþii moralei sã trebuiascã sã ridice, cu ajutorul serviciilor secrete, ziduri de protecþie între stabilimente. Cercuri de interese existã pretutindeni ºi vor exista. Trebuie doar vegheat ca decizia politicã sã nu se subsumeze unor demersuri incorecte sau ilegale. În rest, politicienii ºi afaceriºtii pot sta liniºtiþi la aceeaºi masã, iar preºedintele n-ar trebui sã se neliniºteascã din aceastã cauzã... |