Se vorbea, în limbajul incifrat folosit pe timpul dictaturii, despre obsesia celor "3F" ºi despre cronicitatea acesteia în ultimii ani de domnie ai lui Ceauºescu. Cei trei "F" erau: FRIGUL, FOAMEA ºi FRICA.
Frigul, care din '85, odatã cu vârful de platã al datoriei externe, ne guverna iernile, devenise o prezenþã ucigãtor de familiarã. ªi, poate, nu atât frigul, cât lipsa oricãrei alternative: gazele n-aveau presiune, curentul electric se întrerupea, iar o sobiþã cu gaze, japonezã, devenise visul irealizabil al oricãrui român. Termoficarea era blestemul aruncat asupra unei naþiuni sfãtuitã pãrinteºte sã "mai punã o hainã"…
Foamea, obsesia ei, era strâns legatã de dificultatea obþinerii oricãrui produs de bazã. Coada - la orice - produsese un nou tip de civilizaþie, de socializare, sub semnul spaimei cã mâine, poimâine, nu vei mai putea gãsi ceea ce azi se mai poate procura cu pile, cu noroc sau cu voie de la stãpânire. Obsesia foamei a fost aceea care a fãcut ca nu de puþine ori carnea adunatã în frigider sã se strice ºi sã fie aruncatã. Rafturile magazinelor erau goale ºi degeaba mai gãseau banii prin buzunare…
Frica, în schimb, a fost o constantã a existenþei românilor de-a lungul celor cinci decenii de dictaturi. Frica aceea confuzã, cã la miezul nopþii cineva va bate la uºã ºi te va lua, fãrã sã-þi spunã de ce. ªi cã vei ajunge în gulag, de asemenea fãrã sã ºti de ce. Sentimentul cã orice ai face nu te vei putea sustrage erorii, greºelii ºi cã aceasta devenea o fatalitate care nu te va atinge doar pe tine, dar ºi pe cei care îþi sunt dragi ºi care, la rândul lor, vor plãti pentru neºtiuta ta vinã.
Este, poate singurul dintre cei trei "F" de care ne-am eliberat într-o noapte ºi într-o zi, în urmã cu doisprezece ani. Ea - frica - poate cã mai zace pe undeva prin cotloanele conºtiinþei noastre. Dar nu ne mai este teamã, teama aceea maladivã, cã va trebui sã rãspundem pentru ceea ce n-am fãcut…
Au rãmas, însã, în vigoare, ceilalþi doi "F": frigul ºi foamea. Cu o acþiune selectivã, e drept. Dar nu mai puþin dureroasã ºi stresantã. Libertatea n-a reuºit sã mãreascã nici presiunea gazelor pe conducte ºi nici numãrul gradelor din calorifere. Libertatea a umplut rafturile magazinelor, dar le-a fãcut mai inaccesibile celor cãrora n-a reuºit sã le umple ºi buzunarele. Sãrãcia este, astãzi, o realitate mai durã ºi mai stresantã decât egalitarismul comunist. Iar atât timp cât cei "2F" vor continua sã ne amãrascã viaþa, cu greu vom putea vorbi despre o adevãratã libertate… |
|
| Accesari:
2228
|
Adauga o opinie