"În această lume nu am ce căuta" - sunt cuvintele pe care le-a rostit aseară președintele Constantinescu dupa ce și-a anunțat intenția de a nu mai candida la cea mai înaltă magistratură din stat. Președintele se referea, desigur, la lumea pe care nu a reușit, în cursul mandatului său să o corecteze și să o aducă la numitorul comun al programului electoral. În fond, această decizie poate fi asimilată demisiei de onoare prevazută în "Contractul cu România", contract rămas - ca atâtea altele - la nivelul simplelor intenții. La prima vedere, gestul spectaculos - și singular - al președintelui apare ca o tresărire de orgoliu a unui mare ambițios, care nu mai concepe să joace un rol pe care nu-l încoronează aplauzele. Emil Constantinescu nu concepe să se complacă într-un rol de duzină. Ori vedetă - ori nimic. Din această perspectiva el binemerită respectul tuturor și imaginează un drum pe care se vor încumeta, poate, să pășească și alții. Există, însă, și o altă perspectivă: una pragmatică. Aflat într-o evidentă scădere de popularitate și încredere, președintele dorește să nu parcurgă, inutil, un drum care nu mai duce spre Cotroceni. El înlocuieste o înfrângere - fie chiar și onorabilă - cu o victorie platonică - victoria asupra propriului său orgoliu și a propriilor sale ambiții. Și în acest caz, Emil Constantinescu merită să fie aplaudat. Firea noastră balcanică, bănuitoare, alimentată de atâtea și de atâtea manipulări și aranjamente, nu ne lasă, însă, să nu devenim suspicioși: dar dacă totul nu este decât o manevră menită să întoarcă scorul? Președintele a precizat ceva în discursul său: că acum va fi liber să se lupte cu corupția și cu necinstea fără a mai fi învinuit că prin aceasta își face campanie electorală! Nu cumva această luptă îi va lua în vizor și pe contracandidații săi, pregătind și netezind calea unui "delfin" mai mult sau mai puțin cunoscut în acest moment, al cărui rol va fi să continue opera liderului zonal? Totul este posibil. Este posibil și ca această renunțare să fie utilizată ca un mijloc de presiune asupra candidatului PDSR, generând în opinia publică un curent favorabil unor schimbări radicale pe scena politică. După cum este posibil și că, pe undeva, să funcționeze mecanismul unor sșntaje în serie, aceasta fiind prima dintre consecințe. De acord cu dl prețedinte că această lume nu e cea mai buna din câte există și că mulți dintre noi credem că n-avem ce căuta în ea. Unde este, însă, cealaltă, care ne-a fost promisă și la care am visat? |