Campania electoralã a intrat în linie dreaptã. Sunt mai puþin de douã sãptãmâni pânã când vom merge la urne sã ne alegem primarii, consilierii ºi – pentru prima datã uninomonal – preºedinþii de judeþe. De consilii, bineînþeles.
Niciodatã pânã acum campaniile locale nu au avut aceastã încãrcãturã explozivã, de bãtaie pe viaþã, devenitã deja, în unele situaþii, contondentã. Pânã acum, niciodatã nu s-a pus în campanie atâta pasiune ºi determinare. Cine va lua de model Bucureºtiul, riscã sã se înºele. Aici, miza primãriei Capitalei ºi a primãriilor de sector pare sã fie mai micã decât în restul þãrii. Este, probabil, ºi consecinþa suprapunerii autoritãþilor. ÃŽn provincie, însã, bãtãlia riscã aproape oricând sã degenereze în bãtaie. Ce se întâmplã în Bucureºti este, iarãºi, lipsit de precedent. Nu este clasica disputã bipolarã la vârf! Existã un candidat al dreptei aflatã aici la putere, care chiar dacã nu face prea multe valuri, poate conta pe un eºalon consistent de votanþi, chiar dacã nu decisiv, dar nu existã un contracandidat „autorizat”. Diaconescu pierde vitezã cu fiecare zi ºi lucrurile par sã se îndrepte spre un compromis: acela al recuperãrii „independentului” Oprescu de cãtre partidul aflat în crizã de inspiraþie. ªansele lui Orban sunt mici, iar ale celorlalþi – minuscule. Lucrurile se îndreaptã, deci, spre un „tur doi” cu „emanaþiile” FSN-ului în rolurile principale. Nici la sectoare lucrurile nu dau în clocot: în timp de Negoiþã ºi Onþanu sunt aproape siguri cã-ºi vor continua mandatele, în celelalte sectoare disputa se va tranºa tot între reprezentanþii PSD-ului ºi ai PDL-ului. Fãrã liberali.
ÃŽn þarã, cum spuneam, lucrurile stau altfel. Campania este îndârjitã ºi în luptã se aruncã toate mijloacele. Pentru partidele mari e momentul mobilizãrii totale, iar pentru cele mici, ºansa spargerii monopolului. Cel mai activ partid din campanie rãmâne PDL-ul. Cu resursele pe care le are ºi cu clientela sa majoritarã din clasa de mijloc, „portocaliii” exceleazã în formule ºocante: caravane de jeep-uri, spectacole cu vedete, concursuri. PSD-ul mizeazã pe ”nucleul sãu dur”, care va acþiona în consecinþã, cu sau fãrã prea multe fasoane. Acapararea puterii locale a devenit obiectivul general: dupã 16 ani de practicã politicã, lumea pare a fi înþeles cã acolo se tranºeazã lucrurile care îi privesc direct pe oameni. Cã acolo trebuie sã fii prezent la masa negocierilor ºi a împãrþirii prãzii. Dacã pentru primãriile din marile oraºe lucrurile par a fi mai clare – se cam ºtie cine are ºanse sã rãmânã în scaune ºi cine nu – bãtãlia cea mai durã vizezã funcþiile de preºedinþi ai Consiliilor Judeþene. Aici nu se vor mai instala, ca pânã acum, tot felul de persoane, care au ca unic merit sã facã parte din formaþiunea câºtigãtoare la masa negocierilor ( în actualul ciclu au acces la aceastã poziþie nu puþini reprezentanþi ai unor partide mici, fãrã pondere, dar care au înclinat balanþa într-o parte sau alta). Uninominalul îºi va arãta meritele ºi limitele în acest sector: cel al dispunerii de fondurile descentralizate ºi de cele europene. Preºedinþii de Consilii Judeþene vor deveni un fel de prim – miniºtri mai mici, dar mai puternici, mai discreþionari pe felia lor decât cel de la Bucureºti. Puterea lor, însumatã, va exercita o alt fel de presiune în balanþa generalã a puterii.